Iubim mult prea putin(e), declaram mult prea mult(e)

Trebuie sa recunosc ca am o problema cu verbul a "adora". Deja deprind niste reactii adverse cand il aud, in niste clisee de exprimare la care recurg numeroase persoane. Cumva, poate doar mi se pare, cand vorbim de sfera fashion/glossy si alte denumiri "cosmopolite" ale unui univers in care, de regula, se invart tot felul de domnisoare cu veleitati de diva si pretentii de "icon", din 2 propozitii, undeva trebuie sa apara si acest "adorabil" cuvant.
De la Miss Boboc din Capatanenii -Pamanteni, si pana la editorialul celei mai "tirate" reviste de "fashion", verbul castiga popularitate vazand cu ochii. Azi mi se pare ca nimanui nu-i mai place ceva, ci toata lumea adora. Nu conteaza ca e vorba de o pereche de ochelari de soare, de un ruj, de plimbari sau de stat la plaja, toate lucrurile, pana si cele mai insignifiante, devin adevarate obiecte de adulatie.
Si stiti ce? N-as avea, in sine, nicio problema cu folosirea abuziva a unui termen, ca un soi de "uniforma" lingvistica omniprezenta in concursurile si revistele de frumusete, daca n-ar face parte din aceasta poluare fonica a spatiului emotiilor umane exprimate si afisate catre ceilalti. Azi mi se pare ca sufocam mediile de comunicare cu pupaturi schematic redate de semnele de punctuatie, cu inimioare si buze tuguiate. Azi suntem toti si toate niste "iubi" si niste "baby", azi ne "pooop"-am si ne "miss"-uim unii pe ceilalti, noi intre noi, si , de fapt, toti pe niciunul.
Mi se pare ca ne-am invatat (prost) sa iubim superficial si volatil, sa-o facem mai degraba la nivel declarativ, si mai deloc la cel afectiv. Mi se pare ca facem pasiuni fulger, pentru orice prostie, si ca ne trece la fel de repede.De fapt nici macar nu le facem, doar spunem ca simtim chestii de care uneori nici n-avem habar cu ce se mananca. In seara asta, rasfoind una din revistele "glossy" din coaforul in care imi asteptam randul, n-am putut sa nu remarc cum 3-4 tipe, editori ai publicatiei respective, marturiseau in niste mini-interviuri de autocaracterizare, cum fiecare din ele "adora" cate o pudra translucida, cate un pantof de designer sau cate o pereche de cercei. Sincer? Dupa iritatia pe creier provocata de acest cliseu, psihanalistul amator din mine nu stia daca trebuie sa-mi dicteze un sentiment de mila sau de repulsie. Mila, pentru ca-mi imaginam cam cat de trista ar trebui sa-ti fie existenta cotidiana, incat sa n-ai ce adora decat vreun rimmel costisistor, care, gues who, in 2-3 luni va fi deja depasit de ceva ce lanseaza concurenta, iar pe de alta parte, repulsia, cauzata de dorinta asta atat de puternica de pretiozitate si "lady-wanna-be"-s, care nu face decat o gramada de aspirante sa se aseze cuminti in tiparul de exprimare, comportament si arii de interes pe care il aplica, ca luat din revista de croitorie, pe materialul fiecareia din ei. Fetelor, e fumata asta cu adoratul de plimbari, mai ales cand aveti pretentia sa va ridice ML-ul sau X-ul de la scara si sa va planteze in cafenea. Si mai fumata e aia cu "ador marea" cand de 3 ani de zile faci baie doar in piscina hotelului de 4 stele de pe litoral, iar, mai nou, "nisipul zgarie". Nu pot sa inteleg cum poti adora o geanta Hermes cand deja jumatate din "lumea buna" o flutura ostentativ, cum nu pot sa inteleg, tot dintr-un acces de "cam cat sunt eu de pretioasa", poti spune ca iti place sa fii trezita cu un caffe latte la pat. Really? Adica exact asta ai face tu la trezire, te-ai apuca sa bei latte,asa, cu ochii impaienjeniti?
Si uite asa, din ce in ce mai mult, in acelasi ritm cu topirea calotelor glaciare, ne inghetam noi simtamintele. Azi, pasiuni mistuitoare de genul celor 2 celebri amorezi Romeo si Julieta, sunt SF-uri. Azi avem emisiuni trucate la TV depre relatii, azi consumam portii de dragoste, ca niste produse refrigerate, pe care le bagi 5 minute la microunde si sunt gata, azi revistele "glossy" (astea care ma enerveaza pe mine cel mai tare), scriu editoriale despre dragoste, vezi Doamne, pe bune, dar punand in seama unor ilustri necunoscuti si , bineinteles, neidentificabili, adevarate pasaje demne de Sandra Brown. N-o sa va vine sa credeti cum povestea "Aurel, kinetoterapeut", in revista glossy de la coafor, despre inceputurile povestii de dragoste cu sotia lui!!! Dupa frazare si detalierea momentelor, insotite de multe epitete descriptive, ai putea jura ca Aurel e pe doze industriale de estrogen si ca, in acest moment, traverseaza un puseu de lactatie falsa. Pentru un moment, am dat inapoi la coperta, sa ma asigur ca nu parcurg vreo revista de gospodine hiper-emotionale. Dar nu era cazul....
Fundamental, am o problema cu formele fara fond, laitmotiv pe care il regasesc si in privinta emotiilor asa cum le traim si exprimam noi astazi. Consumam dragoste prefabricata, n-o intelegem, de cele mai multe ori o mimam, suntem "virgini" emotional, si atunci bineinteles, ca nu ne ramane decat sa gasim un ruj frumos, rosu, mat, cu textura cremoasa pe care sa-l adoram...macar pret de o vara...Si-atunci cand ne-am lasat si de ruj, mai frunzarim povestea lui Aurel kinetoterapeutul, oftand incet...