Aici n-o sa aflati la ce se uita un barbat...

Am un "feeling" ca in seara asta o sa supar niste prietene. Poate ca-mi vor da "unfriend" sau poate ca ma vor acuza, in sinea lor, ca-s "hater"-ita...una superficiala, pe deasupra... Dar, pe bune, ca nu mai pot! Ok, reusisem sa trec cu vederea articolele lui Radu F Constantinescu pe care le tot vedeam impartasite la tot pasul, mustind, contrar, sexului autorului, dubios de tare a estrogen.
De vreo cateva ori imi propusesem sa-mi scriu parerea in legatura cu acest fenomen viral, dar de fiecare data ma oprea gandul ca, in fine, poate-s eu ciudatica si, privata de o drama sentimentala, nu pot rezona cu framantarile scriitoricesti ale acestui tanar sensibil, si n-ar fi frumos sa-i iau peste picior textele, oricat de penibile mi-ar parea mie.
Dar cand la orizontul "peretelui" meu de FB  a aparut un nou cavaler al cromozomului "X" dedublat, un arhitect dedicat piedestalului pe care sa sada, caldut si pufos, eternul feminin contemporan, pe numele sau Alex Chermeleu, parca mi-au luat-o razna buricele degetelor!

Curiozitatea m-a impins sa dau click, in cateva randuri, pe niscaiva articole, ale ambilor mai sus mentionati. Cumva, cardul de like-uri si share-uri promitea, de fiecare data, un text savuros, sau, cel putin, interesant. In schimb, apetitul meu de cititor se izbea, deziluzionat, de fraze pompoase, care nu zic nimic de fapt, de promisiunea "tratarii" unora din framantarile existentiale feminine, de genul" de ce mint barbatii", "ce vor barbatii", etc, fara ca, in final, capsoarele blonde, brunete sau satene sa inteleaga mare lucru. Pe scurt, texte duse pe campii (si lasate pe acolo), cu semne de punctuatie abuzate pentru a produce pauze teatrale, bla-bla-uri pseudo-poetice, scrise intr-un mod usor comestibil, ca sa mearga cu iaurtul ala semi-degresat pe care-l servesti seara...Mai mult forma, decat fond. In general, pentru mine, prima dovada pe care trebuie sa o prezinte un text, pentru a fi discreditat, e continutul de "truisme". Ma distreaza la maxim etichetarile, diagnosticele, cum stiu ei, mititeii, ca femeile isi deschid picioarele mai usor decat sufletul, ca femeile nu incalca regulile de circulatie mai abitir decat barbatii, cum ei inseala si ele inghit, cum ele iubesc si ei uita, cum o femeie "nu uita.niciodata. un prim sarut ce i-a patat atat de dulce buzele". OMFG!!! :)) Daca asta nu-i lactatie falsa...

Ca literatura proasta a avut mereu succes, o stim deja, de la Sandra Brown. Nu ma revolta asta. Gusturile sunt o afacere mult prea intima s-o comentez sau sa o judec, asa ca nu mi-am permis, de-a lungul timpului, sa lipesc nicio eticheta vreuneia din cunostintele mele afiliate, din cand in cand, cate unei postari de acest gen. Poate ca-i vorba de o sensibilitate pe care eu n-o receptionez pe frecventa care trebuie...Who knows? Doar ca genul asta de abordare, desi se vrea tadra si sensibila, vindecatoare de rani sentimentale si deschizatoare de nirvane amoroase, risca sa duca catre un autism emotional.
Cum adica? Pai, dragile mele, ca relatiile se rutinizeaza, nu-i nimic nou. Ca incet-incet, cantitatea de complimente scade proportional cu fiecare aniversare a relatiei, ca manifestarile pasionale au o sezonalitate direct influentata de sezoanele din Bundesliga, la fel, nu-i mare filozofie. Si-n timp ce, din living, se-aude cate-un "ia-uite, ba, ce penalty vede asta, tata???", in seara in care tu faceai fix 4 ani si 3 luni de la primul sarut (pe care, evident, zice Chermeleu, ca tu n-o sa-l uiti niciodata, desi erati beti amandoi si cuplati fiecare cu altcineva, atunci cand s-a produs) tu stai in bucatarie, cu un ochi pe tigaia in care ii frigi cartofii prajiti si cu unul pe FB. Cand dai de vreun articol in care ti se zice ca tu il iubesti si el te-a luat "de-a gata", iti amintesti cum nu si-a adus aminte nici azi sa iti ia tampoane demachiante de la Mega, desi tu ai avut grija sa-i pui toti chilotii la spalat, sortati, pe culori. Cand Chermeleu se destainuie ca s-ar imbraca cu hainele ei daca ar putea (sic), ca sa-i simta parfumul intreaga zi, tie nu-ti suna a travesti, ci iti aduci aminte cum ti-a trantit-o acum 2 luni, in drum spre o nunta, ca rochia iti face fundul mare. Cand mai dai peste un articolas in care e foarte clar ca barbatii nu pot trai fara femei, ti-aduci aminte ca nu-i in stare sa-si culeaga sosetele murdare de pe jos, desi e a mia oara cand ii spui, ba chiar, data viitoare, cand mai mergeti la mamic'sa, o sa ai grija sa o faci sa stie ce-a crescut la casa..eee..
Cartofi-s arsi de mult. In living e 0-2, pentru "ailalti". Tu ti-ai intins rimmelul pana la lobii urechilor, cand te-ai sters cu manusa din bucatarie...aia de manevrat usita de la cuptor. Esti nefericita si-ti vine sa mori. Ca "nu-i super". Ca "nu mai e ce-a fost".

Ti se pare ca, pe cand tu esti la fel, el nu mai e nimic din ce trebuie. Dar, dac-ar fi oare o "Chermeleanca" sa-ti aminteasca de "T0", cand tu iti cumparai, saptamanal, desuuri noi cu care sa-l astepti acasa, iar azi nu mai iesi din pijamalele alea flausate de la ai tai, "ca-s din bumbac 90% cu lycra", cand tu radeai la toate bancurile lui proaste, iar azi strambi din nas ca nu-l vezi citind o carte, in concediu, pe sezlong, cand, sfioasa ca o pisica, mergeati la ai lui, rugandu-i sa-ti povesteasca de nazdravaniile lui din copilarie, pe cand azi te plictiseste maica-sa cu retetele ei de carnati de casa, cand imbracai cei mai stramti blugi la intalnirile cu prietenii lui, ca sa-l faci mandru, aceiasi prieteni pe care azi nu-i mai cheama pe la voi, ca-s" badarani" si "ratati".

Si stii care e drama, draga mea? Ca-n timp ce baietii astia pe care ii citesti, iti servesc fantasme telenovelistice, care te fac sa te uiti cu dispret spre livingul in care, la ora asta e 2-2 si se urla pe balcon, gandind cu amaraciune cum stai si inghiti o relatie nepotrivita, like-ul tau aduce un banner mare si animat, la ceva firma de pantofi sau clinica de slabit peste noapte, ce se va aseza cumintel langa articolasul ala cu " Daca as putea sa ma prefac in cafea, ti-as asculta vocea si te-as ruga sa ma savurezi incet si fara tremur. Nu as avea nevoie de zahar. Caci buzele tale ar fi suficiente" (citat din AC)...da, ala care ti-a intins mai devreme rimmelul...Te-as intreba: cine se foloseste mai tare de tine acum? Pacat de cartofii arsi...

Pe....barba mea!

Atentie: Acest text nu este recomandat barbatilor fara simtul umorului. Poate provoca efecte adverse cum ar fi: iritarea orgoliului, riduri intre sprancene sau pufaituri. 

Pe mine treaba asta cu lumbersexualul m-a luat un pic pe nepregatite. Nici nu ma acomodasem bine cu ubersexualul care il detronase (destul de repede) pe metrosexualul care, la randul lui, venea sa-i rada in fata lui Banderas&co., ca apare nenea asta cu barba pe post de aspiratie erotica pentru femei. 

Ca paranteza, ce ma intriga si ma amuza in acelasi timp e ca, spre deosebire de moda feminina, unde anul asta se poarta ombre si unghii patrate, iar anul trecut se purtau brunetele cu sprancene groase, la barbati e o intreaga filozofie venita sa "justifice" niste pantaloni un pic prea mulati pe pulpe sau o camasa in carouri, "asezonata" de o barba "parohiala". Fetelor, ce naiba e cu noi, ca noi n-avem Identitate??!! Ia sa ne punem pe inventat concepte, ca sa ne putem "legitima". De ce n-as putea fi si eu"conicsexuala", pentru faptul ca port fuste mulate, pana sub genunchi, iar pentru la anul sa ma metamorfozez, in mod fluturesc, intr-o adevarata "gastrosexuala" pentru ca stilul meu va fi compus din fuste plisate, cu bentite supra-dimensionate?

Dar sa revenim. Azi, oriunde te invarti, dai de tipi cu barba lunga si pufoasa. Nu e intentia mea sa comentez stilul, pentru ca nu ma pricep, dar si pentru ca, atata timp cat nu este asumata si in personalitate, o atitudine simulata de o podoaba faciala va parea la fel de falsa si fortata, precum ar arata Andreea Esca, de exemplu, cu un "full arm tattoo". Mai simplu? Am senzatia, in unele situatii, ca nu-i nimic "lumber" la purtatorul de barba din fata mea, pe care l-as suspecta, rautacioasa, ca n-ar sti nici sa gaseasca muschiul de copac care sa-i indice, salvator, coordonatele unei iesiri eficiente dintr-o padure...

Poate ma insel si-i, in sine, un curent care reuneste forta masculina, eliberata de costumul prea batos al lui Clooney, de tenul perfect hidratat al lui Bradley Cooper sau de ritualul de mani-pedi de la care nu face rabat Jude Law...Poate tot testosteronul pastrat sub cenzura "totalitarista" a "ante-sexualilor", care sanctionau cu bice si mustrari parul facial ce facea greseala sa zaboveasca mai mult de cele 3-4 zile "gratiate" de italieni, avea nevoie de o evadare...Poate tot el cerea clementa de la camasile "slim fit" si tanjea la bumbacul moale ale unei camasi din vremea lu' bunicu' ...Dar mira-m-as sa nu fie, in fond, doar o chestiune de trend, pe care niste creiere dibace din marketingul unor producatori din industria modei sa nu-l fi creat in scopuri comerciale. Si, cu mic, cu mare, sa-si fi luat purtatorii de "1" in CNP aparatele de ras din baie si sa le sacrifice pe altarul noii identitati masculine.

Paradoxal, din ce inteleg din jur, nu-i un curent foarte popular in randul fetelor, care, poate spre suprinderea tanarului "lumber" care se prezinta in camasuta cu carouri, nu-s lesinate dupa barba asta care aduce aminte ori de Teoctist, ori de Mos Craciun. In oricare din cele 2 cazuri, conceptul de sexy nu incape in aceeasi propozitie (si eu, deliberat, le-am separat prin punctuatie :) ). Traditional, pana acum stiam ca politistii, pompierii, doctorii puncteaza bine in topul meseriilor generatoare de fantezii. Nu stiu de ce, dar in niciuna din noptile petrecute intre fete, cand alcoolul incepe sa condimenteze discutiile, eu n-am auzit sa-l nominalizeze, vreuna, insinuant, pe padurar. Ala era bun sa salveze bunici din burta lupului, asa ca noi n-am citit Scufita Rosie mustacind la personajul masculin pozitiv...

Nu zic, o fi si alte pareri, si-o sa ma trezesc urechita de domnisoare care apreciaza lumbersexualul la adevarata lui valoare, dar ceva imi zice insa ca nu-s ele chiar atat de multe pe cat si-ar dori ei sa fie...Eu, personal, in toata perioada asta, ma rog arzator sa nu-mi intre prietenul in greva razorului. Nu de alta, dar, oricat m-as putea bucura de eliberarea spatiului din dulapiorul din baie de spume, rezerve si balsamuri, simtamintele mele cele mai launtrice s-ar vedea destul de mult inhibate de noua postura "ion-crengiana". De abia acum pot empatiza cu bietii soti ai anilor '90 care-si primeau acasa sotiile care-si fluturau mandre parul scurt, cret si roscat, proaspat facut permanent, care n-avea sa dispara la primul spalat, nici la al doilea si nici la al zecelea...Probabil ca injurau, tacit, blestematia de moda si-ar fi votat in unanimitate ceva pedepse penale pentru coafezele care "performau" asa servicii, multumind macar ca exista fotbalul la TV, care sa le hraneasca doza de "frumos", de la care fusesera taiati acasa... Daca astazi partenerul mi-ar declara lumbersexualitatea lui, ar fi o exagerare sa-i declar razboi sentimental...dar cu siguranta m-as ruga sa-i vina mintea la cap sau sa treaca acest curent si cineva de la Milano, Paris sau New York sa inventeze noul "...sexual" care sa ma scape.

Citesc undeva pe net ca cica lumbersexualul stie unde sa gaseasca murele in padure, are pielea brazdata de tatuaje si cica "nu isi mai dovedeste forta mergand la sala si ridicand greutati, ci, spre exemplu, taind lemne". Aici apare problema mea: eu vad lumbersexualul la sala, cu maieu si tenisi fitza, ridicand gantere si facand fandari, ca-i prea frig sa alerge afara, in natura...unde, se presupune ca ar trebui el sa taie lemne...Si daca-l duci in padure, nu cred ca o sa gaseasca fragii, ca nu stie exact cum arata...i-a vazut doar bucatele, in iaurtul cu 3.5% grasime, de la Mega Image, de unde-si face cumparaturile.

Nu dau sfaturi, ca e plin FB de ele, mai ales pentru cei ce-s prieteni cu Tony Poptamas, dar as vrea ca baietii astia care poarta barba acum, doar pentru ca e la moda si care, cel mai probabil o vor da jos la anul, cand o sa se poarte perciuni si chelie, ca nu-i nimic mai "de-masculinizant" decat lipsa de autenticitate...Ca noua, femeilor, ne e bine cu centrale electrice sau pe gaz...si pe bune, unde sa mai depozitezi copaci taiati, cand si-asa gasim greu loc de parcare in fata blocului... Asa cum permanentul a disparut din lista de servicii din saloanele de coafura, sper sa inceapa si bietii frizeri sa mai mai castige ceva din barbierit...