E foarte ciudat fenomenul in sine si cred ca ar fi un material savuros de cercetare socio-lingvistica pentru mai tarziu. Nici nu stiu de unde a aparut, cine i-a fost "trend-setter", cert e ca a prins si ca se extinde. Ca intr-un film din ala cu psihoze apocaliptice, cu zombie care musca oameni pentru a-i transforma, fix asa par sa remarc "uite, inca cineva care vorbeste cu decat".
La fel de ciudat e faptul ca nu-l pot izola, lega de vreun comportament/ conditie preliminara. Daca lipsa cratimelor intr-un SMS, e dovada certa ca expeditorul n-a trecut cu bine de clasa a 7-a, daca lipsa unor "i"-uri la finalul unor cuvinte, denota ceva probleme cu notele de la gramatica din liceu, pe "decat" nu-l prea poti lipi de vreo eticheta neaparat. Pare un pacat in care pica, deopotriva cu cei mai putin scoliti, si oameni cu IQ-uri peste medie, indivizi capabili sa se exprime corect din toate celelalte puncte de vedere si al caror vocabular este cat se poate de generos. Desi incalcare flagranta de "cod rutier gramatical", ea nu pare sa spuna ceva anume despre "infractor".
Nu stiu sau nu-mi aduc aminte sa fi asistat la vreun fenomen similar pana acum. S-o mai fi intamplat vreo alta "licenta poetica de masa" cu acelasi tip de propagare?
Si oare cum se petrece? Ok, initial trebuie sa existe el, individul cu "decat"-ul. Nu stim de unde l-a adus, poate de acasa, poate il are de la fosta prietena, nu mai conteaza, cert e ca il are si il flutura ori de cate ori are ocazia. Nici nu stii cum se face, in cat timp, cu ce frecventa, dar fix ca la raceala aia care trimite tot biroul intr-o saptamana in concediu, la pat, te trezesti c-ai luat si tu. Raceala? Nu. "Decat"-ul! Il pui frumos in servieta si-l duci acasa. Il dai si copiilor, ca ei prind repede oricum,.. Cazul devine cronic in ziua in care il ai pe "decat" in prima ta propozitie scrisa/ tastata. In momentul in care degetele tale au produs "mai este decat o saptamana la dispozitie" si creierul tau nu s-a sesizat, e clar, e de "cazier".
Sigur, mai exista unii, "vaccinatii" sa le spunem. Aia care stateau numai cu degetele pe sus la ora de gramatica sau cu mame/ bunici profesoare de Limba romana. Pe aia nu-i prinde "decat"-ul, ti-l recunosc si ti-l taxeaza imediat. Binevoitorii se ofera chiar sa te trateze de "afectiune", explicand ca daca poate fi inlocuit cu "doar" si tot sa sune bine, inseamna ca il folosesti gresit. Celorlalti o sa le fie jena sa-ti faca observatie si vor trece peste derapajul tau facandu-se ca nu l-au remarcat.
Nici nu stiu ce evolutie va avea acest fenomen in continuare? E doar vreo moda, al carei efect se va disipa peste 2-3 ani, cand o sa apara altceva mai interesant de folosit? Ca de exemplu "misto"-ul, ce parca atinsese paroxismul acum cativa ani, dar care azi e palid in fata mai recentului "cool" sau a neaosului "tare", cu verisorii sai: "super tare" si "tare frate". Sau o sa se nasca o miscare apolitica, de rezistenta, a lui "doar", cu sustinatori inflacarati, dornici sa-l alunge pe "decat" din toate propozitiile in care a nimerit gresit, in uzanta orala contemporana? Sau sa se infiinteze centre de dezintoxicare..."Buna, sunt Alex si n-am mai folosit gresit un "decat" de 2 saptamani"...."Buuuuuna, Aleeeex"
We'll see, vorba bancului:
"Vreau sa cumpar si eu niste cartofi"
"De cat?"
"Decat cartofi!"
