Stiu. Suntem un popor cu sange cald, spre fierbinte. Suntem temperamentali, sentimentali, si orice altceva ne-a mai invatat profesorul de istorie, intr-un avant patriotic, despre bravii fii ai lui Decebal si Traian. Dar, ma intreb si eu, ipocrizia.... aia de unde ni se trage?
Sunt unul din oamenii care se bucura de viata, sunt unul dintre oamenii care nu trebuie sa citeasca despre "zen"-uri si "chi"-uri, ca sa stie ca o existenta fara hohote de ras e doar o pierdere de vreme.
Dar sunt un om care s-a saturat ca umanitarismul sa fie arborat cu atata tam-tam in scopuri comerciale. "Ce naiva!", veti spune, citind aceste randuri, "normal ca exista latura comerciala, intotdeauna a existat". Nimic mai adevarat, traim in epoca lui Marketing cel Viteaz, insa se pare ca noua ,astora dintre Carpati, ne iese ca la nimeni altii.
Televizam donatii, dansam pentru invalizi si parinti plecati in Italia, ne asiguram prime-time pentru urmatoarele 6 luni, dupa ce am ridicat 3 case intr-o localitate de potopiti. Ne pasa de ursii panda si de orfanii din Irak, de lipsa de igiena din India si de nu stiu ce molima africana.
Urmarind acest avant de gesturi si declaratii, de fonduri babane promise si/sau transmise catre napastuiti, am avut la un moment dat dilema daca mai exista vreun bolnav de SIDA? Chiar, mai exista? Chiar s-au vindecat toti?.....sau, pur si simplu, de cateva sezoane, nu se mai poarta? Think a little bit....si mai think a little bit de ce intr-unul din anii trecuti, noi, tara plina de bube in sistem, si de probleme demult eradicate in tari europene, faceam teledonuri in prime-time confratii haitieni...
Draga, esti atat de comercial, uneori...Fan-tas-tic!
Sigur ca da, trebuie sa fim solidari, si unitari, si buni crestini...Sigur ca da!
Ne imbracam frumos, ne punem zambetul ala blajin pe fata, mergem la TV, sau la bal sau la orice ne asigura vizibilitate si fluturam plicul sau promisiunea sau cec-ul. In restul timpului, evaziune fiscala si spaga pentru vreun contract de jupuit statul.
La semafor la Dorobanti scotem 50 de lei (noi!!!) pentru cersetor, din coltul optim pentru privirile ziaristilor de mondenitati de prin cafenele sau tufisuri. In rest, furam drepturi de autor si ne ne-impozitam veniturile.
Construim biserici si impartim pachete la babe sarace cu duhul, si vorbim despre asta la 3-4 posturi TV. In rest, camatarie, abuz de incredere, santaj.
Ne luam bratara smechera cu mesaj umanitar odata cu nu stiu ce pantofi sport de ultima fita. In rest, furam la intretinere si-i fraierim pe aia slabi.
Povesti de genul: am gasit un portofel cu bani si acte pe jos si m-am dus cu el la politie sunt azi SF-uri sau dovada ca povestitorul e cel mai mare papagal posibil. Cam cati dintre noi ar mai face astazi asa ceva? Ia sa vedem altruistii. Pentru ca, dragul meu cititor, asta ar fi cam singura forma pura de altruism. O fapta buna de la care nu ai nimic de castigat, nici macar multumiri.
Prin definitie suntem niste egoisti. Actionam pentru propriul interes si nu vrem sa cunoastem renuntarea. Si am inventat un concept care sa ne mascheze, dar in acelasi timp sa ne lase sa ne manifestam egoismul elevat: altruismul. Donam si ajutam pentru a primi rasplata, pentru a ni se multumi, pentru a-l face pe celalalt sa se simta dator, recunoscator. O facem pentru statut si imagine, pentru admiratie si respect. Prea putin e pentru celalalt.
Pana si pentru cea mai putin meschina si ipocrita persoana, tot in egoism isi au radacinile actiunile de binefacere. E sentimentul ca ai facut un bine, ca ti-ai dovedit ca esti un om bun, ca poti trece asta in bilantul anual, la "+"-uri. Adormi zambind rememorand bucuria omului ajutat, ne-uitand ca TU ai fost acela. Daca nu erai TU.....
Si pentru ca vreau sa va chinui pana la capat....altruistul absolut?...in pragul unui inec, el si prietenul lui, un singur tub de oxigen....o alegere
joi, 30 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
Geani, dragostea mea(Ep 10- Cine te-a pus?Cine???)
Ultimul episod o lasase pe Mitzi adormita in masina aia cu geamuri fumurii si numere straine. In tot acest timp trebuie sa recunoastem ca ne-au trecut tot felul de ganduri mai mult sau mai putin sumbre in legatura cu nestiutoarea noastra eroina.
Mitzi mai bause, nu era straina de alcool, caci nu ne-am imaginat-o nici macar la prima ei aparitie in acest serial ca pe vreo puritana...nici pe departe, caci, puritanele, dupa cum stim prea bine, nu se imbraca cu colanti.
Ok, faptul ca mai bause la viata ei, ne este clar si deloc surpinzator, insa in seara asta nu stim sigur ce-a fost in paharul ei, cert e ca Mitzi e ametita si dornica.
Faptul ca Ricky ar fi apelat la astfel de manevre care sa ii scurteze drumul de la canapeaua clubului la canapeaua personala il face destinatarul celui mai indreptatit dispret, insa sa nu ne abatem, cu de atfel salutara noastra atitudine moralizatoare si justitiara, de la faptul ca pe Don Juan il doare "la maneta" de ce l-ar putea acuza ulterior Mitzi, prietenele pe al caror umar va plange aceasta, si cu atat mai putin noi, astia care doar privim firul epic. Asa ca, el doar isi duce vanatul tranchilizat spre barlog.
Pentru ca acesta este un blog cat se poate de serios, vom sari peste relatarea celor intamplate noaptea tarziu, intre 4xn pereti ai locuintei lui Ricky (unde n=numarul de camere). Cert e ca Mitzy s-a trezit a doua zi cu o durere de cap, o vanataie pe spate, pe coloana si cu rimmelul intins. Sunetul apei curgand la dus, dormitorul strain si hainele ei toate aruncate pe jos i-au facut trezirea brutala. Nu-si mai amintea nimic aproape, cum ajunsese aici si ce se intamplase cu ea erau clar niste eforturi mult prea mari pentru memoria mahmura, iar pe Ricky care aparuse in vizor, neavand macar decenta de a se fi acoperit, nu-l recunostea de nici o culoare.
Daca e sa vorbim de vreo performanta(si aici stiu ca v-am suscitat interesul), aceea e ca Ricky a fost primul barbat din viata lui Mitzi al carui nume l-a aflat "dupa".
Un sec "Hai papusa sa te duc acasa ca am treaba." in timp ce isi aranja tricoul. Saraca Mitzi...pe cat de mandra de ea era aseara, cand se simtea admirata, pe atat de pleostita se indrepta acum catre baie, sa se dezmeticeasca.
Au iesit din casa, el, mergand mult in fata ei. Noroc ca avea ochelarii de soare in poseta pentru ca Mitzi nu iese niciodata nemachiata si ii era ciuda ca asta o vazuse deja "naturelle" dupa nici 12 ore. Mitzi se temea.
Discutii seci pe drum. El intreaba, ea raspunde. Un fel de foc controlat. Foc mic, de altfel, cum insa Mitzi nu-si mai aminteste. Ceva despre cum a dormit azi-noapte, (de parca i-ar fi pasat, sau de parca ea ar mai sti) si un ranjet larg, ceva despre "da-mi si mie nr tau de telefon, poate ne mai vedem si noi prin oras, pe la o cafea". Bineinteles ca i l-a dat(cam ce motiv mai avea sa n-o mai faca, din moment ce intre ei nu mai era nimic de ascuns- "literally").
In fata blocului lui Mitzi, despartirea. Cu geamul coborat, Ricky a tinut sa o puna in garda pe mimoza "papusa, sper ca esti pe pastile, ca eu nu mai stiu ce-am facut azi-noapte. Oricum, te descurci ca esti fata desteapta". Mitzi, ca sub rafale, normal ca nu era pe pastile, ca alea ingrasa si fac celulita...la asta nu se astepta....ce-o sa se faca???
Avea nevoie de un dus, de o cafea tare si de Adela("ca aia a mai patit-o asa").
Desi nu pare, desi nu (prea)arata, Mitzi e distrusa.
Sa-i fim alaturi, va rog.
Mitzi mai bause, nu era straina de alcool, caci nu ne-am imaginat-o nici macar la prima ei aparitie in acest serial ca pe vreo puritana...nici pe departe, caci, puritanele, dupa cum stim prea bine, nu se imbraca cu colanti.
Ok, faptul ca mai bause la viata ei, ne este clar si deloc surpinzator, insa in seara asta nu stim sigur ce-a fost in paharul ei, cert e ca Mitzi e ametita si dornica.
Faptul ca Ricky ar fi apelat la astfel de manevre care sa ii scurteze drumul de la canapeaua clubului la canapeaua personala il face destinatarul celui mai indreptatit dispret, insa sa nu ne abatem, cu de atfel salutara noastra atitudine moralizatoare si justitiara, de la faptul ca pe Don Juan il doare "la maneta" de ce l-ar putea acuza ulterior Mitzi, prietenele pe al caror umar va plange aceasta, si cu atat mai putin noi, astia care doar privim firul epic. Asa ca, el doar isi duce vanatul tranchilizat spre barlog.
Pentru ca acesta este un blog cat se poate de serios, vom sari peste relatarea celor intamplate noaptea tarziu, intre 4xn pereti ai locuintei lui Ricky (unde n=numarul de camere). Cert e ca Mitzy s-a trezit a doua zi cu o durere de cap, o vanataie pe spate, pe coloana si cu rimmelul intins. Sunetul apei curgand la dus, dormitorul strain si hainele ei toate aruncate pe jos i-au facut trezirea brutala. Nu-si mai amintea nimic aproape, cum ajunsese aici si ce se intamplase cu ea erau clar niste eforturi mult prea mari pentru memoria mahmura, iar pe Ricky care aparuse in vizor, neavand macar decenta de a se fi acoperit, nu-l recunostea de nici o culoare.
Daca e sa vorbim de vreo performanta(si aici stiu ca v-am suscitat interesul), aceea e ca Ricky a fost primul barbat din viata lui Mitzi al carui nume l-a aflat "dupa".
Un sec "Hai papusa sa te duc acasa ca am treaba." in timp ce isi aranja tricoul. Saraca Mitzi...pe cat de mandra de ea era aseara, cand se simtea admirata, pe atat de pleostita se indrepta acum catre baie, sa se dezmeticeasca.
Au iesit din casa, el, mergand mult in fata ei. Noroc ca avea ochelarii de soare in poseta pentru ca Mitzi nu iese niciodata nemachiata si ii era ciuda ca asta o vazuse deja "naturelle" dupa nici 12 ore. Mitzi se temea.
Discutii seci pe drum. El intreaba, ea raspunde. Un fel de foc controlat. Foc mic, de altfel, cum insa Mitzi nu-si mai aminteste. Ceva despre cum a dormit azi-noapte, (de parca i-ar fi pasat, sau de parca ea ar mai sti) si un ranjet larg, ceva despre "da-mi si mie nr tau de telefon, poate ne mai vedem si noi prin oras, pe la o cafea". Bineinteles ca i l-a dat(cam ce motiv mai avea sa n-o mai faca, din moment ce intre ei nu mai era nimic de ascuns- "literally").
In fata blocului lui Mitzi, despartirea. Cu geamul coborat, Ricky a tinut sa o puna in garda pe mimoza "papusa, sper ca esti pe pastile, ca eu nu mai stiu ce-am facut azi-noapte. Oricum, te descurci ca esti fata desteapta". Mitzi, ca sub rafale, normal ca nu era pe pastile, ca alea ingrasa si fac celulita...la asta nu se astepta....ce-o sa se faca???
Avea nevoie de un dus, de o cafea tare si de Adela("ca aia a mai patit-o asa").
Desi nu pare, desi nu (prea)arata, Mitzi e distrusa.
Sa-i fim alaturi, va rog.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
