sâmbătă, 26 iunie 2010

Suflet fara matroana...

Cine ti-a spus ca dragostea-i un bun vandabil
tranzactionabil
la bursa sentimentelor umane?
Cine ti-a spus,
cand ti s-a spus,
ca poti sa pui catuse unui suflet ce ar fi vrut sa zboare?
Cine ti-a zis c-asa e bine,
ca in cerceafuri, reci, straine,
sa iti prostituezi simtirile,
pe tine,
si tot ce-ai fi putut avea, dar renuntand, nu, nu mai vine...?

joi, 24 iunie 2010

Tu cat mai ai de trait?

Ne nastem, crestem si murim. Pe scurt, traim. Insa in ce fel?
Unii oameni traiesc pentru a manca,dormi si procrea (sau doar a fenta procesul). Unii oameni traiesc vietile altora: vecini, vedete TV, prieteni, dusmani. Unii oameni traiesc pentru a-i ura pe ceilalti. Unii oameni isi traiesc nefericirea tacit.

La un moment dat, nu stiu exact cand, uitam sa mai traim. Se intampla undeva dupa copilarie...dupa prima dragoste...Invelisul sufletului uman capata in timp textura unui glass-papier. Maturitatea, drept acea seriozitate pe care varsta o va cere la un moment dat, vine ca o confirmare a sterilitatii sufletesti. La fel ca si cele fizice, ridurile sufletesti sunt ireversibile. Unii din noi imbatranim repede, timpuriu, sau nu...si avem norocul sa ne pastram tenul fin pana spre varsta a doua.

Iti mai aduci aminte cat de fascinat priveai lumea atunci cand erai mic? Cum orice chestie ti se parea grozava? Azi, vezi totul in cenusiu, printr-un TV alb-negru, cu tub... Cand ai privit ultima data cerul sa le atribui norilor forme cunoscute...din lumea ta? In copilarie traim cu adevarat. Dupa, multi mimeaza nefericit viata.

Ghid de trait intens:
- sa ai cel putin o melodie pe care s-o asculti pana se inmagazineaza in fiecare celula a corpului tau, pe care, in drumurile tale lungi, sa o dai la maxim si sa o canti pana ragusesti;
- sa traiesti filmele si nu doar sa studiezi efectele speciale;
- sa plangi si sa nu iti fie teama de asta...de fericire sau de tristete;
- sa ierti, mai ales atunci cand e de neiertat;
- sa nu fugi de ploaia de vara...sunt doar niste haine;
- sa ai pasiuni si inflacararea de a vorbi despre ele o noapte intreaga;
- sa stii sa vezi...sa stii sa asculti...sa stii sa iubesti..in modul cel mai curat posibil;
- sa-ti pese...nepasarea e sedativul pentru muribunzi;
- sa ai eroi si sa crezi in ei;
- sa nu regreti nimic...e parte din tine...din ce esti astazi.

Pe defuncti ii vezi zi de zi in jur. Au sufletul livid, asezat in cavoul vietii fara sens, fara insemnatate. Isi mai duc, pentru mai multi sau mai putini ani, viata celulara, anatomica. Fac fotosinteza si se inmultesc prin seminte...purtate de vant sau albine. Au radacini groase, infipte in pamantul sterp de fericire.

Pentru multi, EKG-ul nu mai traseaza de mult timp vreo activitate...Chemati medicul legist, va rog...sa inregistreze ora decesului...

duminică, 20 iunie 2010

"Geani, dragostea mea!"(Ep7-"Obrazul subtire...)

In acea seara, Geani a dus-o pe Mitzi la o terasa de pe Dorobanti. Din aia cu geamuri la strada, geamuri mari, pentru vizibilitate. Mitzi si-a luat fresh de portocale, Geani, o cafea. Geani era ravasitor in seara aia. Pantaloni albi, un tricou de culoare bleu, mulat si cu mesaj in spaniola, tenisi D&G albi si mult parfum. Statea rezemat pe canapeaua cafenelei, cu aerul lui grav, de baietas smecherit, incat pe Mitzi o treceau toate apele. Si-ar dori tare mult sa o placa, pentru ca ei in mod clar i-a cam luat mintile.

Geani masura toate femeile care intrau/ieseau/se perindau prin fata lui catre toaleta. Ochiul lui de barbat experimentat le impartea aproape instantaneu in doua categorii. Oricum, nu ii parea rau cu Mitzi. O pustoiaca e o investitie buna in agenda, numai sa nu ii dea batai de cap, sa nu il smiorcaie cu pretentiile ei la o relatie. El nu e unul din pustii aia care vad prima data o femeie si se indragostesc.Nu, el ofera senzatii tari in dormitor, si nu numai acolo, si cam atat.



Mitzi n-a prea vorbit. Asculta fascinata povestile lui Geani, in timp ce isi petrecea unghiutele roz si false prin par. In rest, s-a fatait de cateva ori la baie, cu sau fara motiv. Bine, motiv isi gaseste Mitzi foarte usor. S-a rujat de 5 ori in seara aia, doar glossul se ducea putin cate putin la fiecare contact cu paiul. Si in plus, neavand ce povesti, ii mai ramanea doar unduitul soldurilor sa vorbeasca de la sine. Stia si cum sa se aplece in fata la decolare, ca doar studiase de multe ori in fata oglinzii.

"Auzi, fa-mi si mie nota". Geani era de-al casei. Fetele il stiau dupa bacsisul gras lasat de fiecare data, dar si dupa masina pe care o parca intotdeauna, in diagonala, pe trotuar, la intrare. Aceeasi masina. De fiecare data, alta partenera.

In interior, masina mirosea puternic, masculin. Mitzi se uita minunata la toate beculetele si martorii luminosi de pe bord, si i se parea ca numarul lor cuantifica valoarea in zeci de mii de euroi ai bolidului. La primul semafor pe rosu(Geani era nevoit sa opreasca pentru ca avea masini in fata iar in stanga, refugiul de la tramvai il impiedica sa economiseasca timp), in timp ce Mitzi se uita satisfacuta din BMW-ul alb, in geamurile celorlalte masini mai ieftine din jur, Geani a luat-o de mana. Nu i-a mai dat drumul pana in parcare, nici cand schimba nervos vitezele.

Era seara de deschidere a clubului. Mitzi auzise chiar zilele trecute o discutie intre doua fitoase de la liceu, fete de bani gata nelipsite de pe site-urile cu poze de la petreceri, si nici prin cap nu i-ar fi trecut ca va ajunge si ea acolo. Era in culmea fericirii si Geani era singurul responsabil pentru cvasi-extazul ei. Acum isi facea probleme ca nu era imbracata adecvat. Daca ar fi stiut....In mod clar o sa ii ceara bani Mioarei pentru toale noi, de iesit...

Geani a coborat din masina(cu acelasi aer grav, de smecher), intinzand in scarba 20 de lei amaratului care pazea parcarea. "Sa nu te prind, ba, cu labele pe ea, ca ti-o iei, auzi?", "Da, sefu, sa traiti. Sa iti traiasca amanta!". Lui Geani ii placea tare mult cand i se spunea "seful". De altfel, isi cumpara titulatura cu orice ocazie. La semafoare, la spalatorie, oriunde isi deschidea portofelul.

Mitzi si-a dat a 6-a oara cu ruj, pentru iesirea triumfala. Saracuta de ea, a pus primul picior in balta din dreptul portierei."Ce proasta sunt!" E bine, Geani n-o vazuse. O sa se duca la baie sa se curete pe pantof. Acum se indreptau catre intrarea flancata de bodyguarzi. Geani, cu mersul caracteristic, cu miscare ampla din umeri si bratele departate de corpul de altfel lucrat, Mitzi, cu pasii marunti si pantoful drept stropit in balta, miscand din solduri, si cu amaratul ala, urmandu-i in spate, dar la distanta, care nu contenea sa ii multumeasca "sefului" pentru generozitate.

In club il asteptau baietii. Anturajul lui Geani e format din smecheri din aia rasi in cap, ale caror cefe formeaza pliuri si ale caror haine sunt mereu negre si descheiate cu cativa nasturi in plus fata de normal. Se pupa de fiecare data cand se intalnesc si isi vorbesc cu "fratioare", chiar daca genotipurile nu indica ramuri comune in arbore. Au trecut prin multe impreuna, asa ca apelativul e mai mult decat justificat. Geani are canapea centrala, ei bine, tot pentru vizibilitate. El ajunge de fiecare data ultimul, doar stim deja ca nu e un fraier.

Mitzi...oo, Mitzi era asa de fascinata de toata atmosfera, incat nu ii venea sa creada!!! V-o inchipuiti? In clubul de super fite, venita cu un BMW, stand acum la canapeaua pozitionata strategic in vizorul tuturor, cu un super-barbat alaturi. Mitzi incepea sa vada ce e "smecheria" si cum se traieste ea. Fata ei mult prea machiata ii ascundea emotiile, pe care insa i le citeai din plin in ochi. Straluceau de satisfactie!

Geani a baut toata seara whisky. Cel mai scump! Chelnerita parea ca serveste o singura masa dupa ritmul de schimbare a sticlelor. Accepta cu stoicism chiar si gesturile deplasate ale "fratiorilor" in momentul in care se apleca cu tava. Geani nu e fumator, decat de club. Si atunci e cu trabucul. O gramada de persoane le-au vizitat canapeaua, in semn de respect. Smecheri mai mari sau mai mici..iti puteai da seama de importanta lor, daca il vedeai pe Geani obosindu-se sa se ridice cand dadeau mana.

Mitzi a dansat toata noaptea. Tragand din slims-uri si din cocktail-urile pe care Geani i le comanda fara sa o intrebe, Mitzi etala acum talentele ei de mare dansatoare. Se stia privita de jumatate din club(rivalizand cu animatoarele alea imbracate sumar), insa ea avea in scop precis in alegerea miscarilor de felina. Geani trebuie sa isi piarda mintile. O cam pofteau si camasile negre, carora nu fusese insa prezentata. Geani nu s-a obosit. Oricum astia i-ar fi uitat numele, la cate ca ea au fost. Mitzi si-a tras si cateva poze la baie, cu telefonul, pentru ca acest eveniment monden trebuia pastrat.

Ora 4.00 AM: cateva zeci de milioane cheltuite, inca 5 reprize de rujat, si Geani o conducea pe Mitzi catre masina, pe care, evident, nu erau urme de labe de amarat. Acelasi mers apasat de smecher, insa de data asta, un pic mai incoerent din cauza alcoolului. Nu era prima data cand Geani conducea baut bine, insa, daca e ceva pe care se se bazeze in viata asta, ala e portofelul. Lui Mitzi i se cam ciufulise coafura si avea rimmel-ul intins. Transpirase mult. Si ea mergea un pic dezechilibrat, dar din cauza pantofilor care o cam strangeau.

Inainte sa ajunga la masina, Geani s-a oprit. Nu, nu i se facuse rau, ci, cu un gest scurt si hotarat, asa cum ii este si caracterul, Geani a tras-o pe Mitzi langa el si a sarutat-o. Pret de cateva secunde, Mitzi s-a lipit de tricoul ud al lui Geani si Hugo Boss-ul lui i-a intrat prin toti porii, pana in creierul mic...sau mare, nici noi nu stim unde se declanseaza dorinta la fetele ca Mitzi. Ahhh...cate emotii i-au fost date naivei noastre eroine sa traiasca in acea seara, dar niciuna mai intensa ca cea de final.

ora 5.00: Toata lumea doarme.Geani, pe canapea, la bustul gol, dar lucrat, insa in pantalonii albi de mai devreme. Mitzi, in camera plina de pernute rosii in forma de inimioara, primite cadou, nedemachiata. Mioara, visand la masa cu socrii mari si mici, alaturi de Ionesti, si cu Gicu sforaindu-i in ureche, anesteziat de la berea pe care o serveste in fiecare seara.

Noapte buna!

luni, 14 iunie 2010

"Geani, dragostea mea!"(Ep 6- cu tema sonora: Mama ta nu ma vrea, e impotriva mea)

Mitzi e in baie si se rujeaza, in timp ce Geani a ajuns la a 5-a piesa de pe CD....da, aia a lui Gutza...exact...aia pe care o asculta atunci cand pleca de pe terasa cu nume frantuzesc si canapele moi.Daca Geani ar fi profund, ar invoca destinul. Dar nu e.

Si pentru ca am lasat ceva neterminat de episodul trecut(tehnica specific "telenoveleasca"), ne intoarcem in bucatarie. Exact ca in eternul "Tanar si nelinistit", focalizam pe mina Mioarei si restrangem din ce in ce mai mult cadrul pana ii putem asculta clar gandurile.

Al doilea motiv pentru care maman e ofuscata e ca Mitzi ii strica planul. Pe plan il cheama Virgil. Virgil e baiatul Ionestilor, adica patronii firmei la care Gicu e magazioner si totodata vecinii lor de mai bine de 15 ani. Ionestii au reprezentat intotdeauna etalonul de masura a satisfactiei/insatisfactiei Mioarei(gradat, de la total insatisfacator,pana la total satifacator) si, daca aplicam media ponderata, Mioara a fost intodeauna "in-". Motivele sunt nenumarate: dimineata cand Ionestii pleaca la firma cu masina aia straina, 4x4, luna august cand Ionestii pleaca la mare pentru 2 saptamani, toate sambetele din afara posturilor cand Ionestii sunt nasi la nunti/botezuri, invitati de onoare la taieri de mot si la aniversari, Ioneasca si coafurile ei impecabile, Ionescu, mereu galant si cu buchete de flori in mana.

Virgil e Ionescu jr. Fizicul si intelectul nu ii sunt plusuri, dar pedigree-ul contrabalanseaza eficient. Blegut si bolnavicios, extrem de timid cu fetele, Virgil nu spune nimic de unul singur. Dar flancat de IBAN-urile paterne, Virgil e o partida extrem de buna. Virgil are masina, o KIA, pe care desi o conduce prudent, a atins-o pe toate partile posibile....Se mai pierde in trafic cateodata si cand il injura vreunul ca nu tine banda se inroseste tot, ca un rac. Virgil inca sta cu ai lui, pentru ca "mami" il rasfata cu mancare buna si ii calca camasile(la drept vorbind, Virgil a dormit cu mami pana la 14 ani, spre disperarea Ionescului).

Probabil banuiti deja ca Virgil e rusinos ca o fata mare...ce este. Nedesprins cu adevarat de poalele brodate ale fustei mamei lui, Virgil n-a introspectat misterul feminin pana la varsta de 27 de ani. Pe Virgil il stim de mic ca baietelul ala cu unghiutele taiate mereu si cu pachetul frumos ambalat, care nu se joaca in fata blocului pentru ca se murdareste pe maini. Virgil are picioarele subtiri, ca de barza si de aia nu poate dribla mingea de fotbal sau catara in copaci. Virgil n-are cicatrici in genunchi si nu stie sa inoate. Virgil poarta caciula si fular de pe 20 septembrie pana pe 15 aprilie si are toate alergiile posibile. Lui Virgil ii e frica de orice fel de animal si nu stie sa spuna bancuri. Virgil are poze din fiecare inceput de an scolar, facute in fata blocului, in costumasul frumos calcat si parul pieptanat cu carare pe dreapta. Cu fiecare an trecut, in poza, mana lui Virgil e inclestata tot mai sus pe clinul fustei elegante ale Ioneascai, frumos coafata.

Ce s-ar incuscri Mioara cu Ionestii!! Isi si imagineaza cateodata, cand bate maioneza cu telul, uitandu-se pe geam, cum ar sta la masa socrilor mici si mari, familia Ionescu Victor si Amelia si familia Popescu Mioara ... si sotul.

Mioara joaca totul pe o carte. Stie ca Mitzi e dama aia de care are nevoie sa ii formeze quinta royala. "Lasa ca ii bag eu mintile in cap....si o termina ea si cu golanii astia. Bine macar ca nu a ajuns Virgil acasa, sau mai rau, Popestii, sa o vada"

Mitzi coboara in graba scarile si iese din scara unduindu-si lasciv soldurile. Ce bine se simte imbracata asa! O sa-l impresioneze clar. Geani coboara geamul fumuriu si isi ridica ochelarii de soare pentru o masuratoare din mesa in flec. Cateva momente mai tarziu un B-25-GEA, taie bulevardele pe linia de tramvai. In el, un Chanel No 5 din dreapta si un Hugo Boss din stanga se intrepatrund, undeva pe cotiera...

joi, 10 iunie 2010

"Geani, dragostea mea!"(Ep 5 M de la Mioara)

(Alina, Lavinia, Cami, Nico, Andreea si Mitzi/Mihaela- acest episod e cu dedicatie :). Zacea de cateva zile in capul meu, dar dintr-o letargie provocata de soarele torid al verii la mare l-am tot amanat)

"Off, unde imi sunt colantii aia cu dantela???" Mitzi era disperata. De 3 ore scotoceste prin dulap si nu reuseste sa isi puna la punct outfit-ul. A facut vreo 3 combinatii pana acum, dar astazi nu-i place nimic. Ori pare grasa, ori par invechite, ori... (E stresata, va zic eu, are intalnire cu Geani. Da!!! Cu Geani!!...in sfarsit. Au tinut-o cateva zile pe mess si sms, si azi dimineata Geani a sunat-o sa o scoata in oras. Tine neaparat sa il dea peste cap si trebuie sa arate intr-un mare fel.)

Se pare ca s-a decis, isi pune colantii aia negri cu dantela sclipiciosi si bluza decoltata, tot neagra. Mitzi e o felina. Isi intinde parul cu placa, isi pune cerceii aia mari si rotunzi, se da cu muuuult fond de ten(de cateva zile are mari probleme cu fata si asta o enerveaza la culme).
Ups! Geani a ajuns deja ca i-a dat beep si ea nu e gata. "Pisi, cobor rpd."

In timp ce Mitzi isi traseaza pentru a treia oara linia de contur la ochiul stang(a doua oara era sa-i iasa dar si l-a bagat in ochi cand a sunat Geani), haideti sa mutam un pic cadrul in bucatarie, unde Mioara, mama lui Mitzi, are o mutra cam acra. Popeasca s-a prins ca Mitzi nu iese cu Adela, asa cum i-a spus, ci ca e vorba de un baiat. Acum, postata langa geam, vede si BMW-ul alb din fata blocului ce trepideaza de la decibeli. "Un smecheroi de neam prost".

Mioara are motivele ei. In primul rand, Mitzi mai are un pic si incepe BAC-ul. Noroc ca la facultate e cu dosar si e mai usor. Daca ii mai suceste si vreunul mintile in perioada asta... Las'ca vede ea masina promisa de tac'su, cand mi-oi vedea ceafa....

La drept vorbind, Mioara a fost intotdeauna mana forte a familiei, stalpul de otel inoxidabil al casei. Tac'su lu Mitzi, Gicu, e moale. Mioara de-aia l-a si luat, ca e manevrabil, prost, deci bun la casa. Parerile lui Gicu nu conteaza niciodata. De fapt el nici n-are pareri. Doar Mioara. Femeie dura Mioara...se vede si dupa fizic...dolofana, cu parul rosu permanent, cu sprancenele facute din creion intr-o incruntare permanenta, buzele subtiri si palmele mari, Mioara l-a redus la tacere intotdeauna pe Gicu, de altfel, un barbat uscat si scund, cu chelie in varful capului si cu sprancene coborate in colturile exterioare, necreionate.

A avut si ea o dragoste in tinerete, cand nu era o scorpie. Pe Valeriu. Factor postal. Il vedea venind pe bicicleta, cu pensia lu bunica-sa. Inalt, subtirel, brunet, Valerica i-a frant inima Mioarei, pe atunci rusinoasa din cale-afara, ca o pisica. S-au iubit o vara-ntreaga, o vara torida.Insa Valerica, ca orice factor postal, livra scrisori si pensii in tot cartierul, nu doar Mioarei. Cat a mai bocit!!!!! Off, o toamna si o iarna a tot plans...Nenorocitul...rupsese floarea din gradina si-o lasase asa...in tarana...cine s-o mai ia acum??? Cine???.....Ei, cine??? Gicu.

Pe Gicu nu l-a iubit niciodata...dar trebuia sa scape cumva de rusine. Gicu insa o iubea, de cand ea se iubea factorial. In pozele de nunta,alea alb-negru cu margini zimtate, Gicu radiaza, Mioara nu. Insa Mioara era superba, in rochia dantelata, cu parul facut sarmalute, privind undeva deasupra obiectivului, departe, spre Posta Romana. Nefericirea ei a erupt continuu ca un vulcan pe parcurs. Si-au consumat casnicia in primii ani, si de atunci nimic. Mioara nu putea uita flacara lui Valerica, incomensurabila fata de a lui Gicu.

De atunci Gicu are statutul de persoana tolerata. Aduce bani in casa(ca doar de asta munceste), mananca ce i se pune in fata si se culca. Cateodata, duminica are voie sa se uite la meci, pana incepe telenovela si trebuie sa se mute in bucatarie la radio. Marioara n-a incetat niciodata in toti acesti 19 ani de casnicie sa ii scoata ochii ca n-a dus-o, n-a plimbat-o, ca e un bleg si un prostovan, ca ea intotdeauna sta pe scaun la nunti...n-are cine s-o danseze. Gicu la nunti e pulbere, de la antreuri. E momentul lui de libertate, de barbatie, a doua zi se intoarce sa isi continue restul din pedeapsa cu inchisoare pe viata pe care o ispaseste anticipat.

Mioara si-a tinut nefericirea in borcane de dulceata si oale sub presiune. Gateste cu un aplomb si o pasiune hormonala. Toata lumea o stie de gospodina exceptionala si vecinele vin sa-i ceara retete. Vecine cu viata sexuala. Mioara e responsabila cu bugetul si cu cheltuielile in casa. Decide renovarile si imbunatatirile din apartament. Pe Gicu il tine in 3 perechi de sosete si 2 maieuri. Costum are..unul..ca-i ajunge...

Da, Mioara e chiar nervoasa pe BMW-ul ala alb...un motiv e BAC-ul...al doilea, maine, in episodul urmator...

Noapte buna, dragii mei telespectatori!

Ziua in care ne-am pierdut cozile...


Ea e 41199...stiu, un nume atipic pentru un caine, insa in momentul intalnirii noastre, acum mai bine de 4 ani, sufeream se pare de o grava lipsa de imaginatie...41199 e numarul de pe ureche, atunci 41199 sa ii ramana numele.
Ne-am cunoscut din intamplare, pe trotuarele de langa Bucur Obor(zona in care mi-am petrecut cei mai frumosi ani ai studentiei). Un inceput timid, multe cutii de pate cumparate de la chiosc- de altfel singura chestie comestibila pentru un catel ce se putea cumpara(obligatoriu, cutii cu cheita, pentru a putea fi servite rapid), inceput ce s-a transformat intr-o prietenie adevarata.
Au urmat apoi seri tarzii petrecute pe tarasa la Mc, sau in parcul de langa, seri ploioase in care intram in casa cu amprentele lui 41199 pe tenisii proaspat spalati...Prietenia noastra evolua...Drumuri dimineata, de la scara blocului, la gura de metrou, si invers, seara...Erau si zile in care nu ne intalneam...Eu parcurgeam drumul firesc pana in scara, cu inima stransa, ca poate,poate apare...Probabil si ea se tot intreba la ce ora ajung eu azi acasa...
Ce n-am inteles niciodata este de ce 41199 nu lasa niciodata niciun barbat sa intre in aria imaginara de siguranta din jurul picioarelor mele? 41199,draga mea, oare ce incercai sa imi transmiti? Oare puteai tu prevedea toate acele lucruri pe care le-am trait ulterior?...pacat ca n-ai stiut sa te exprimi...pacat ca n-am putut eu sa te inteleg...
Acum 2 ani am parasit locuinta de langa Bucur Obor...si am simtit ca pierd ceva. In ziua in care mi-am luat bagajele, 41199 nu era. Mi-as fi dorit o intalnire de ramas-bun, in care sa o rog sa aiba grija de ea si sa stie ca o sa imi lipseasca...Dar poate ca a lipsit intentionat. Stia ca o sa plang.
Week-end-ul asta am ajuns din nou in zona. Cautand pe alee un loc de parcare, am vazut-o. Cu siguranta, a fost cea mai rapida parcare pe care am facut-o vreodata! Am coborat din masina cu o emotie ce rar mi-a fost dat sa o traiesc. Vroiam sa ajung cat mai repede la ea si totodata parca imi era greu sa ma apropii. Ma chinuiau tot felul de ganduri: daca nu ma mai recunoaste, daca nu e ea, daca...daca...Am strigat-o! S-a intors.M-a privit. Ea era si ma recunoscuse.
Cu urechile date pe spate, pe straduta ingustata de masinile parcate pe ambele sensuri, 41199 manca asfaltul dintre noi. A fost cea mai calda imbratisare de ceva vreme. Si cu siguranta, cea mai sincera dintre toate!M-a condus spre scara blocului, mandra, in fata mea, insa mereu atenta la ce se intampla cu mine in spate, fluturandu-si coada si latrand, asa cum fac cateii cand sunt fericiti. Un latrat subtire, vesel. Ne regasisem si ea simtea sa spuna tuturor asta!
.....
Era o vreme cand si noi oamenii purtam cozi. Unii din noi le aveau lungi, stufoase, altii subtiri si rasucite. Si cand eram fericiti, le fluturam...asemeni lui 41199...stiam daca ne placem sau nu...
Dar, intr-o zi, unul din noi, unul care nu flutura niciodata din coada, a decretat ca e o prostie...ca e o prostie sa iti arati sentimentele, asa cum sunt, ca esti mai cool si mai puternic daca te ascunzi, si ascunzi ce simti...ca e mai bine sa fii ca un zid, e mai safe...ca astfel ii poti induce in eroare pe ceilalti...si inducandu-i in eroare, tu conduci...Si ca un apendice, coada, odata nefolosita, a disparut...ne-a fost taiata pentru ca incepea sa deranjeze...ni se incurca in picioare...in picioarele omului modern...care nu mai stie sa simta...si daca simte ceva, nu stie sa mai traiasca sentimentul...
"Nu-l suna, o sa pari disperata!", "Cum sa ii spun eu primul ca o iubesc, lasa ca zica ea intai", "mi-e frica sa ii spun ca imi e dor de el"....cateii au si astazi cozi...si latratul ala de bucurie...noi, inca ne ascundem, ne jucam de-a irezistibilii intr-un joc prostesc ce se termina mai mereu in singuratate...
Poate intr-o zi, cineva va gasi in vreun tratat de istorie, sau in niste manuscrise vechi, ziua in care ne-am pierdut cozile...si o vom trece in calendar si o vom jeli in fiecare an...

miercuri, 2 iunie 2010

"Geani, dragostea mea!"(Ep 4- S-o facem virtual)

Cat de fericita a fost Mitzi a doua zi! Nici nu va puteti imagina. Brusc, toate eforturile depuse de ea in timpul photo shootingurilor, gen: alegerea locatiilor(si in toalete nu e deloc usor), mentinerea buzelor tuguiate pret de cateva minute pana se face poza, retusarea machiajului si contorsionismul de care dadea dovada in multe dintre ipostazele imortalizate, brusc, au capatat o finalitate.
Mitzi il privea acum prin ecranul calculatorului pe Geani...E drept, mesaje mai primise, dar toate de la pusti de la ea din liceu. Astazi, insa, Mitzi descoperea BARBATUL. Mitzi muscase din mar,"The Mar".
Ritmul batailor cardiace se accelera la fiecare "next" in galeria foto a lui Geani. Haine de firma...cluburi...petreceri...prieteni multi si smecheri...whisky...ochelari Armani...Emporio Armani...."ahh, clar e BMW-ul lui", s-a convins Mitzi cand era deja la a treia poza cu masina. Mitzi in extaz. Pentru prima oara.
Era clar! Mitzi se felicita, in capusorul ala al ei brunet si chinuit de coafeze la fiecare ajustare de extensii, pentru pozele reusite pe care si le postase. Mai ales cea in care era neagra si plina de ulei.
Deschide Mess-ul. Din nou niste offline-uri de la ala cu cabrioleta.Brusc, neinteresant. Inchide fereastra inainte sa citeasca cele 2 randuri patetice ale unui hormonat. De 2 luni se tot tine dupa ea, ca papagalul.
Mitzi ezita. N-ar vrea sa para disperata. No way! Dar totusi, daca nu face nimic e mai rau. Geani e asa de tare...Day-dreaming...Mitzi, in rochita aia a ei roz, tip gogosar, pe care si-a luat-o recent, pe scaunul din dreapta al lui B-25-GEA. Cu Geani in stanga. Dorobanti colt cu Stefan cel Mare.
Mama! Si s-o vada proastele alea de la liceu cum o asteapta Geani sa iasa de la ore. Si cum o duce Geani la Bamboo...A fost o data si ea acolo. "Dar e asa nashpa fara canapea!!!" Cu Geani n-ar mai sprijini ca fraiera barul. Cu Geani ar avea masa, cu sticla de whisky si multa gheata. De pe varful canapelei, Bamboo-ul e altfel!!! Cu totul altfel...
E clar! Mitzi adauga in lista ei de contacte un ID nou:geany_sefulvostru.
La cateva secunde distanta, din garsoniera lui ultra-centrala, Geani da accept. Se uita pe niste site-uri cu parfumuri, niste furaciuni, cand i-a sarit in ochi un:mitzi_mitzi. Ce ti-e si cu Hi-Tech-ul asta! Doua dublu-click-uri si kilometri de strazi, linii de tramvai si statii de metrou s-au evaporat. Acum sunt ei doi, privindu-se prin fibra optica.
Geani face, dupa cum ne asteptam cu totii, primul pas. O ia cu dulcegarii ieftine, cu "papusa" si "bombonica". Pentru el, e inca o gasculita, si e foarte relaxat. Stie ca e o chestiune de timp pana o sa ii pice in gheare, asa ca nu-si face probleme. Insa Mitzi...oh, da...daca ati putea-o vedea pe Mitzi...Mitzi jubileaza...ea inca are filmele ei in cap cu Bamboo-ul...si conversatia nu face decat sa o indemne sa isi continue scenariile.
Geani scrie mult...de masina, de "afacerea lui"...si ii tot cere poze...pe care le comenteaza de fiecare data cu .."au, mama" si "mmmm"...incheind apoteotic cu cate un "poooooooop" sau uneori cu cate un "pwowp", depinde de mood.
E drept ca si Mitzi i le serveste. E periculoasa. Alege exact poze de "bagat in boala", dupa spusele lui Geani. Prima transa: alea de la mare. Da, exact, alea in care e neagra si plina de ulei ca o merdenea. Nu toate, ca in unele i se vede celulita sau i se pare ca a iesit cu sanii mici. Ii mai da poze de la majorat, in rochia aia decoltata. Ca sa vada ca Mitzi are stil, ca e printesa. Are ea o poza in care e foarte "secsiii", insa apare si fufa aia blonda care a iesit Miss...Aaa, stai ca o poate decupa repede in Paint. I-o trimite decupata. Cu cata satisfactie primeste fiecare onomatopee de la Geani, drept raspuns.
Pe drept cuvant, Geani nu e chiar asa...onomatopeic...La cate femei a avut, Mitzi, nu e cea mai grozava. S-a prins el care e faza cu unghiile false si extensiile...si i-a vazut si celulita. Lui Geani i-au trecut prin asternuturi o gramada de "bucati bune"... se joaca cu ea ca a simtit-o...si stie ce are de facut...
Ii trimite o manea...de dragoste...un duet intre un el si o ea...ceva cu bani...cu toti banii din lume...cu niste ochi si un dor...Mitzi o asculta. E dedicatie de la el.
L-ar intreba multe. Ar vrea sa stie cati bani are. Daca e chiar masina lui.
Il intreaba de masina.
Geani nu raspunde.
Mitzi mai sta. Se tot uita sa vada daca apare "geany_sefulvostru is typing a message". Dar nimic.
Ii da buzz.
Geani trimite multi de :* :* :*
Geani de fapt revenise la prospectarea parfumurilor. Ii da linkul si o intreaba care-i place. Mitzi are impresia ca lui Geani i-ar pasa. Il alege pe ala scump, sa nu se faca de ras.
Geani vrea s-o vada. Ii spune asta.
Mitzi baga un "brb" si se duce sa se rimeleze.
Revine si da drumul la webcam.
geany_sefulvostru: :*:*:*:*:*:*::*:*:*
Mitzi zambeste si isi tuguiaza buzele spre camera.
geany_sefulvostru: "eshti o mumoasa"
Geani ii spune ca trebuie sa iasa. Are niste combinatii in seara asta cu baietii. Ii cere numarul. Mitzi i-l da.
:*:*:*:*:*:*:*
geany_sefulvostru signed out

ora 23.00(2 ore mai tarziu)telefonul lui Mitzi suna a sms..."Bomboniko, te poooop dulce pe botik. Nush ce mi-ai facut dar imi sta gandul numai la tn. Geani"
"Poooooooop u Geani!Eu-s obo un pic,da ma gndesc la tn"

La Geani pe canapea e o rusoaica.
La Bamboo pe canapea se viseaza, zambind, Mitzi.

Noapte buna!