Despre o Romanie urata

De o bucata buna de vreme, am senzatia ca traiesc in cea mai urata Romanie din ultimii ani. O Romanie uratita de locuitorii ei, mohorata, zdrentuita, turbata... Am fost intotdeauna un om cu simt patriotic si n-am blamat "pacatul" de-a ma fi nascut in spatiul carpato-danubiano-pontic. Insa, astazi, am un gust amar, ca atunci cand mesteci un atibiotic, cand privesc ceea ce se intampla in jur. Stiam ca uram tiganii, fara sa ne chinuim sa intelegem ceva, stiam ca nu-i vrem pe unguri la noi in tara (desi poate n-am intalnit vreodata unul, in carne si oase), mai stiam ca ni se umfla vena cand il vedem pe Basescu la televizor si ca aruncam cu pietre la paradele "gay". Desi nu subscriu la mai nici una din cele enuntate mai sus, ma obisnuisem ca astea fac parte din "specificul locului". Stiam ca toti anii aia de stat la coada pentru paine ne-au cauzat, mai degraba decat varice la picioare, o frustrare ce tot refuleaza...Stiam ca ne e greu sa gasim drumul prin democratie, ca ne pasa doar de noi, sau cel mai mult de noi, exact ca unui caine care, tinut ani intregi cu hrana putina, nu i te poti apropia de castronul cu mancare.
Insa astazi mi-e greu sa accept ca vad, in media, in spatiul virtual, in jur. Imi pare ca e o ura generala, ce tot erupe, in timpuri si locuri diferite, ca o mamaliga in punctul de fierbere ce arunca stropi galbeni si fierbinti pe-afara. Azi suntem incrancenati si animalici, azi suntem irationali si razbunatori...Ne-am uratit si stam asa, cu fetele schimonosite, cu gurile deformate de coltii pe care i-am scos la vedere...
Fereasca Dumnezeu, nu vreau sa minimizez in vreun fel drama lui Ionut, suferinta acelui copil in momentul atacului si cea a parintilor in toata aceasta perioada. E intr-adevar o intamplare cumplita care nu trebuie ignorata sau aruncata in derizoriu. Insa, din pacate, acest eveniment nefericit ne-a "desclestat" barbaria de care nu credeam, sincer, ca suntem in stare. Azi privesc cu consternare chemarile la "vanatoare" impartasite la scara larga. Oameni care chinuie animale, oameni care impusca caini, indiferent ca-s vagabonzi sau ca-s doar scosi la plimbare de stapanii lor, filmulete postate pe net cu animale schingiuite. Intr-un secol in care, lumea civilizata militeaza pentru metode cat mai "umane" de sacrificare a animalelor de consum, noi decapitam caini si-i postam pe net, ca sa ne aratam "barbatia". Si toate astea le inghitim astazi, "motivate" de moartea cumplita a acelui copilas...Si daca se gaseste vreunul care sa faca un apel la "umanitate", e deodata considerat ignorant sau ipocrit....Disputa devine atat de intensa, incat ne dam "unfriend" pe Facebook...Really?...De atata suntem in stare?... E atat de trist, ca nu vedem si nu invatam nimic. Azi e o Romanie care schelalaie din cauza ca noua, fiintelor astora superioare, nu ne-a pasat catusi de putin. 219 RON astazi pentru uciderea unui caine de pe strazi putea sa insemne doar 100, acum cativa ani, cheltuiti pe sterilizarea unei catele. Ok. O sa-i ucidem pe toti, asa cum cerem acum, in cor, pe Facebook si-n tramvaie. O sa ne spalam apoi pe maini si o sa ne vedem de treburile noastre, o sa mergem iar la vot, si-o sa punem iar stampila pe primarul care, ani de-a randul nu s-a sinchisit sa ia fiecare curte in parte, pentru a explica oamenilor ca a tine o catea nesterilizata ii face responsabili de cainii care se vor inmulti pe campurile din apropiere. O sa lasam iar la margine de drum pui de animale pentru ca n-avem ce face cu ei, ca nu ne-a pasat... Da, cu siguranta avem o gramada de probleme sociale, copii orfani, batrani bolnavi, dar domnilor, va intreb, e oare ceva, vreodata, care sa ne dea voie sa fim atat de cruzi pe cat ne purtam azi? De ce nu ne putem ridica impotriva celor care, de drept, sunt responsabili de situatia in care am ajuns? N-avem curaj si ne lasam pacaliti. Muscati si fugariti, nu cerem nimanui socoteala pentru faptul ca suntem doar niste cartonase pe un Monopoly gigantic,si cand ne moare unul de-al nostru, iesim sa ucidem inapoi...
Eu una vreau doar sa inchid ochii, rugandu-ma ca tot cosmarul asta o sa ia sfarsit. O lege ne-a dat saptamana trecuta "liber la vanatoare". O sa-i exterminam, nu-mi fac griji. O sa scapam de toti cainii vagabonzi, pentru c-au pret bun zilele astea. Si-o sa mustacim a satisfactie ca am rezolvat problema...Dar pentru ca uitam nepermis de repede, sunt sigura ca e doar o chestiune temporara...Inca traiesc cu impresia ca am fi putut sa procedam altfel, "omeneste", dar ce mai conteaza...mi-e sila, atata tot...acum cateva seri, mi se parea ca n-a mai ramas decat ura, atat de palpabila c-o simti, respirand in ceafa. Dupa un Romania- Turcia in care am tot auzit scandari impotriva ungurilor, dupa huiduitul imnului national al adversarilor, noaptea se cufunda in schelalaituri... As vrea doar sa ne regasim pacea!