Nu stiu despre voi, dar eu sunt absolut si irevocabil saturata de felul in care, in ultima vreme, presa stie sa-si vanda subiectele. De cativa ani, on-line-ul joaca un rol din ce in ce mai important ca sursa de informare, iar fenomenul "www" si-a rezervat piedestalul odata cu duminica de 16 noiembrie. Si iata cum se face ca, in spatiul asta, sinuos descris de "biti" si "pixeli", o parte importanta a presei te bombardeaza cu "Caps lock"-uri, cu litere rosii, de-o schioapa, care eventual se mai si aprind intermitent, ca o firma de bordel.
Azi am senzatia ca nu mai traim in lumea oamenilor normali. Nu mai avem evenimente obisnuite. Totul este "extraordinar", intalnirile sunt "incedinare", oamenii arata "incredibil", replicile te "lasa prost", iar gesturile sunt "socante". In plus, tie "n-o sa-ti vina sa crezi" si trebuie sa "afli acum". Sub bombardamentul semnelor de intrebare ce-ti succed aproape fiecare enunt, cazi prada clickului sinucigas.E adevarat, nici astia mai tari cu duhul nu scapa intotdeauna... Ceea ce parea odata sa fie apanajul unui segment de presa, cea tabloida, cu o destul de joasa reputatie, atat in randul cititorilor, cat si al "jurnalistilor" creatori de subiecte, si-a intins vlastarele spre alte categorii, de genul presei sportive sau chiar si a unor site-uri cu pretentii de specializare in stiri.
Ce e insa si mai interesant e ca asistam la nasterea unui fenomen fizic modern, al fumului fara foc. De multe ori, apetitul starnit instinctiv, pavlovian, de titlul rosu, de 5 centimetri, regaseste un castron informational gol, fara nicio farama de "carnita" pentru bietul cititor de presa autohtona. Ce era "INCREDIBIL" la femeia sfasiata de propriul caine, pe care "IL CRESCUSE DE MIC!!!", era de fapt subiectul unui pekinez supraponderal, cu vederea incetosata de cei 12+ ani din carnetul de sanatate, care confundase papucul de casa al stapanei cu bucata de paine aruncata langa, si apucase, cu ultimul colt din dotare, rupandu-i distinsei ciorapul flausat.
Cand 80% din stirile incendiare, sunt atat de "flamboiante" ca ar fi stinse cu o cana de apa, consumatorul amator de presa nu-i altceva decat iedul ce cade repetat in capcanele acoperite cu frunze de niste padurari smecheri. Si daca el s-ar opri aici, si-ar invata, la fel ca in dresajul pekinezului de mai sus, ca odata fript e bine sa nu mai pui manuta, tot ar fi bine.
Dar nu, si genul asta de tortura aplicata propriei inteligente e molipsitoare si se poate manifesta in episoade temporale lungi, cu risc mare epidemiologic la prieteni, rude, lista de FB. Si iata cum, de la povestea "SOCANTA" a pekinezului nerecunoscator, ajungi sa fii abonat la toate lucrurile incredibile care se intampla in Romania. Nu peste multe luni, incep prietenii aia mai rasariti sa-ti dea "unfollow" sau chiar teribilul "unfriend", terorizati de filmuletele pe care le distribui pe FB, cu crocodili gigantici care apar in parcarea de la mall sau cu vreun sarpe lat cat benzile de pe Bucuresti-Pitesti (dus-intors) care iese din mare si mananca 2-3 copii bezmetici, aflati intamplator pe acolo.
Si ca la orice afectiune, care, netratata, manifesta episoade din ce in ce mai violente, tare mi-e ca in cativa ani vom asista la scene normale de familie, cu ala micu' care intra in casa trantind usa de perete, strigand catre mamic'sa: "INCENDIAR. Afla cat am luat eu azi la lucrarea de la mate, dupa un week-end in care am batut mingea fara sa invat nimic." la care buna si blanda mama sa replice: "N-O SA-TI VINA SA CREZI ce mare e jordia cu care te voi altoi dupa ce aflu ca ai luat 4!!!!". Singurele elemente care o sa lipseasca vor fi semnele de exclamatie. Rosul se va muta din fontul literelor scrise, in urechile sau pe posteriorul lu ala micu' neobrazat.
Un week-end fain, normal, lipsit de ....senzational! :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu