miercuri, 26 august 2015

Aici n-o sa aflati la ce se uita un barbat...

Am un "feeling" ca in seara asta o sa supar niste prietene. Poate ca-mi vor da "unfriend" sau poate ca ma vor acuza, in sinea lor, ca-s "hater"-ita...una superficiala, pe deasupra... Dar, pe bune, ca nu mai pot! Ok, reusisem sa trec cu vederea articolele lui Radu F Constantinescu pe care le tot vedeam impartasite la tot pasul, mustind, contrar, sexului autorului, dubios de tare a estrogen.
De vreo cateva ori imi propusesem sa-mi scriu parerea in legatura cu acest fenomen viral, dar de fiecare data ma oprea gandul ca, in fine, poate-s eu ciudatica si, privata de o drama sentimentala, nu pot rezona cu framantarile scriitoricesti ale acestui tanar sensibil, si n-ar fi frumos sa-i iau peste picior textele, oricat de penibile mi-ar parea mie.
Dar cand la orizontul "peretelui" meu de FB  a aparut un nou cavaler al cromozomului "X" dedublat, un arhitect dedicat piedestalului pe care sa sada, caldut si pufos, eternul feminin contemporan, pe numele sau Alex Chermeleu, parca mi-au luat-o razna buricele degetelor!

Curiozitatea m-a impins sa dau click, in cateva randuri, pe niscaiva articole, ale ambilor mai sus mentionati. Cumva, cardul de like-uri si share-uri promitea, de fiecare data, un text savuros, sau, cel putin, interesant. In schimb, apetitul meu de cititor se izbea, deziluzionat, de fraze pompoase, care nu zic nimic de fapt, de promisiunea "tratarii" unora din framantarile existentiale feminine, de genul" de ce mint barbatii", "ce vor barbatii", etc, fara ca, in final, capsoarele blonde, brunete sau satene sa inteleaga mare lucru. Pe scurt, texte duse pe campii (si lasate pe acolo), cu semne de punctuatie abuzate pentru a produce pauze teatrale, bla-bla-uri pseudo-poetice, scrise intr-un mod usor comestibil, ca sa mearga cu iaurtul ala semi-degresat pe care-l servesti seara...Mai mult forma, decat fond. In general, pentru mine, prima dovada pe care trebuie sa o prezinte un text, pentru a fi discreditat, e continutul de "truisme". Ma distreaza la maxim etichetarile, diagnosticele, cum stiu ei, mititeii, ca femeile isi deschid picioarele mai usor decat sufletul, ca femeile nu incalca regulile de circulatie mai abitir decat barbatii, cum ei inseala si ele inghit, cum ele iubesc si ei uita, cum o femeie "nu uita.niciodata. un prim sarut ce i-a patat atat de dulce buzele". OMFG!!! :)) Daca asta nu-i lactatie falsa...

Ca literatura proasta a avut mereu succes, o stim deja, de la Sandra Brown. Nu ma revolta asta. Gusturile sunt o afacere mult prea intima s-o comentez sau sa o judec, asa ca nu mi-am permis, de-a lungul timpului, sa lipesc nicio eticheta vreuneia din cunostintele mele afiliate, din cand in cand, cate unei postari de acest gen. Poate ca-i vorba de o sensibilitate pe care eu n-o receptionez pe frecventa care trebuie...Who knows? Doar ca genul asta de abordare, desi se vrea tadra si sensibila, vindecatoare de rani sentimentale si deschizatoare de nirvane amoroase, risca sa duca catre un autism emotional.
Cum adica? Pai, dragile mele, ca relatiile se rutinizeaza, nu-i nimic nou. Ca incet-incet, cantitatea de complimente scade proportional cu fiecare aniversare a relatiei, ca manifestarile pasionale au o sezonalitate direct influentata de sezoanele din Bundesliga, la fel, nu-i mare filozofie. Si-n timp ce, din living, se-aude cate-un "ia-uite, ba, ce penalty vede asta, tata???", in seara in care tu faceai fix 4 ani si 3 luni de la primul sarut (pe care, evident, zice Chermeleu, ca tu n-o sa-l uiti niciodata, desi erati beti amandoi si cuplati fiecare cu altcineva, atunci cand s-a produs) tu stai in bucatarie, cu un ochi pe tigaia in care ii frigi cartofii prajiti si cu unul pe FB. Cand dai de vreun articol in care ti se zice ca tu il iubesti si el te-a luat "de-a gata", iti amintesti cum nu si-a adus aminte nici azi sa iti ia tampoane demachiante de la Mega, desi tu ai avut grija sa-i pui toti chilotii la spalat, sortati, pe culori. Cand Chermeleu se destainuie ca s-ar imbraca cu hainele ei daca ar putea (sic), ca sa-i simta parfumul intreaga zi, tie nu-ti suna a travesti, ci iti aduci aminte cum ti-a trantit-o acum 2 luni, in drum spre o nunta, ca rochia iti face fundul mare. Cand mai dai peste un articolas in care e foarte clar ca barbatii nu pot trai fara femei, ti-aduci aminte ca nu-i in stare sa-si culeaga sosetele murdare de pe jos, desi e a mia oara cand ii spui, ba chiar, data viitoare, cand mai mergeti la mamic'sa, o sa ai grija sa o faci sa stie ce-a crescut la casa..eee..
Cartofi-s arsi de mult. In living e 0-2, pentru "ailalti". Tu ti-ai intins rimmelul pana la lobii urechilor, cand te-ai sters cu manusa din bucatarie...aia de manevrat usita de la cuptor. Esti nefericita si-ti vine sa mori. Ca "nu-i super". Ca "nu mai e ce-a fost".

Ti se pare ca, pe cand tu esti la fel, el nu mai e nimic din ce trebuie. Dar, dac-ar fi oare o "Chermeleanca" sa-ti aminteasca de "T0", cand tu iti cumparai, saptamanal, desuuri noi cu care sa-l astepti acasa, iar azi nu mai iesi din pijamalele alea flausate de la ai tai, "ca-s din bumbac 90% cu lycra", cand tu radeai la toate bancurile lui proaste, iar azi strambi din nas ca nu-l vezi citind o carte, in concediu, pe sezlong, cand, sfioasa ca o pisica, mergeati la ai lui, rugandu-i sa-ti povesteasca de nazdravaniile lui din copilarie, pe cand azi te plictiseste maica-sa cu retetele ei de carnati de casa, cand imbracai cei mai stramti blugi la intalnirile cu prietenii lui, ca sa-l faci mandru, aceiasi prieteni pe care azi nu-i mai cheama pe la voi, ca-s" badarani" si "ratati".

Si stii care e drama, draga mea? Ca-n timp ce baietii astia pe care ii citesti, iti servesc fantasme telenovelistice, care te fac sa te uiti cu dispret spre livingul in care, la ora asta e 2-2 si se urla pe balcon, gandind cu amaraciune cum stai si inghiti o relatie nepotrivita, like-ul tau aduce un banner mare si animat, la ceva firma de pantofi sau clinica de slabit peste noapte, ce se va aseza cumintel langa articolasul ala cu " Daca as putea sa ma prefac in cafea, ti-as asculta vocea si te-as ruga sa ma savurezi incet si fara tremur. Nu as avea nevoie de zahar. Caci buzele tale ar fi suficiente" (citat din AC)...da, ala care ti-a intins mai devreme rimmelul...Te-as intreba: cine se foloseste mai tare de tine acum? Pacat de cartofii arsi...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu