Stiu. Suntem un popor cu sange cald, spre fierbinte. Suntem temperamentali, sentimentali, si orice altceva ne-a mai invatat profesorul de istorie, intr-un avant patriotic, despre bravii fii ai lui Decebal si Traian. Dar, ma intreb si eu, ipocrizia.... aia de unde ni se trage?
Sunt unul din oamenii care se bucura de viata, sunt unul dintre oamenii care nu trebuie sa citeasca despre "zen"-uri si "chi"-uri, ca sa stie ca o existenta fara hohote de ras e doar o pierdere de vreme.
Dar sunt un om care s-a saturat ca umanitarismul sa fie arborat cu atata tam-tam in scopuri comerciale. "Ce naiva!", veti spune, citind aceste randuri, "normal ca exista latura comerciala, intotdeauna a existat". Nimic mai adevarat, traim in epoca lui Marketing cel Viteaz, insa se pare ca noua ,astora dintre Carpati, ne iese ca la nimeni altii.
Televizam donatii, dansam pentru invalizi si parinti plecati in Italia, ne asiguram prime-time pentru urmatoarele 6 luni, dupa ce am ridicat 3 case intr-o localitate de potopiti. Ne pasa de ursii panda si de orfanii din Irak, de lipsa de igiena din India si de nu stiu ce molima africana.
Urmarind acest avant de gesturi si declaratii, de fonduri babane promise si/sau transmise catre napastuiti, am avut la un moment dat dilema daca mai exista vreun bolnav de SIDA? Chiar, mai exista? Chiar s-au vindecat toti?.....sau, pur si simplu, de cateva sezoane, nu se mai poarta? Think a little bit....si mai think a little bit de ce intr-unul din anii trecuti, noi, tara plina de bube in sistem, si de probleme demult eradicate in tari europene, faceam teledonuri in prime-time confratii haitieni...
Draga, esti atat de comercial, uneori...Fan-tas-tic!
Sigur ca da, trebuie sa fim solidari, si unitari, si buni crestini...Sigur ca da!
Ne imbracam frumos, ne punem zambetul ala blajin pe fata, mergem la TV, sau la bal sau la orice ne asigura vizibilitate si fluturam plicul sau promisiunea sau cec-ul. In restul timpului, evaziune fiscala si spaga pentru vreun contract de jupuit statul.
La semafor la Dorobanti scotem 50 de lei (noi!!!) pentru cersetor, din coltul optim pentru privirile ziaristilor de mondenitati de prin cafenele sau tufisuri. In rest, furam drepturi de autor si ne ne-impozitam veniturile.
Construim biserici si impartim pachete la babe sarace cu duhul, si vorbim despre asta la 3-4 posturi TV. In rest, camatarie, abuz de incredere, santaj.
Ne luam bratara smechera cu mesaj umanitar odata cu nu stiu ce pantofi sport de ultima fita. In rest, furam la intretinere si-i fraierim pe aia slabi.
Povesti de genul: am gasit un portofel cu bani si acte pe jos si m-am dus cu el la politie sunt azi SF-uri sau dovada ca povestitorul e cel mai mare papagal posibil. Cam cati dintre noi ar mai face astazi asa ceva? Ia sa vedem altruistii. Pentru ca, dragul meu cititor, asta ar fi cam singura forma pura de altruism. O fapta buna de la care nu ai nimic de castigat, nici macar multumiri.
Prin definitie suntem niste egoisti. Actionam pentru propriul interes si nu vrem sa cunoastem renuntarea. Si am inventat un concept care sa ne mascheze, dar in acelasi timp sa ne lase sa ne manifestam egoismul elevat: altruismul. Donam si ajutam pentru a primi rasplata, pentru a ni se multumi, pentru a-l face pe celalalt sa se simta dator, recunoscator. O facem pentru statut si imagine, pentru admiratie si respect. Prea putin e pentru celalalt.
Pana si pentru cea mai putin meschina si ipocrita persoana, tot in egoism isi au radacinile actiunile de binefacere. E sentimentul ca ai facut un bine, ca ti-ai dovedit ca esti un om bun, ca poti trece asta in bilantul anual, la "+"-uri. Adormi zambind rememorand bucuria omului ajutat, ne-uitand ca TU ai fost acela. Daca nu erai TU.....
Si pentru ca vreau sa va chinui pana la capat....altruistul absolut?...in pragul unui inec, el si prietenul lui, un singur tub de oxigen....o alegere
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Te uiti prea mult la televizor
RăspundețiȘtergere