Ultimul episod o lasase pe Mitzi adormita in masina aia cu geamuri fumurii si numere straine. In tot acest timp trebuie sa recunoastem ca ne-au trecut tot felul de ganduri mai mult sau mai putin sumbre in legatura cu nestiutoarea noastra eroina.
Mitzi mai bause, nu era straina de alcool, caci nu ne-am imaginat-o nici macar la prima ei aparitie in acest serial ca pe vreo puritana...nici pe departe, caci, puritanele, dupa cum stim prea bine, nu se imbraca cu colanti.
Ok, faptul ca mai bause la viata ei, ne este clar si deloc surpinzator, insa in seara asta nu stim sigur ce-a fost in paharul ei, cert e ca Mitzi e ametita si dornica.
Faptul ca Ricky ar fi apelat la astfel de manevre care sa ii scurteze drumul de la canapeaua clubului la canapeaua personala il face destinatarul celui mai indreptatit dispret, insa sa nu ne abatem, cu de atfel salutara noastra atitudine moralizatoare si justitiara, de la faptul ca pe Don Juan il doare "la maneta" de ce l-ar putea acuza ulterior Mitzi, prietenele pe al caror umar va plange aceasta, si cu atat mai putin noi, astia care doar privim firul epic. Asa ca, el doar isi duce vanatul tranchilizat spre barlog.
Pentru ca acesta este un blog cat se poate de serios, vom sari peste relatarea celor intamplate noaptea tarziu, intre 4xn pereti ai locuintei lui Ricky (unde n=numarul de camere). Cert e ca Mitzy s-a trezit a doua zi cu o durere de cap, o vanataie pe spate, pe coloana si cu rimmelul intins. Sunetul apei curgand la dus, dormitorul strain si hainele ei toate aruncate pe jos i-au facut trezirea brutala. Nu-si mai amintea nimic aproape, cum ajunsese aici si ce se intamplase cu ea erau clar niste eforturi mult prea mari pentru memoria mahmura, iar pe Ricky care aparuse in vizor, neavand macar decenta de a se fi acoperit, nu-l recunostea de nici o culoare.
Daca e sa vorbim de vreo performanta(si aici stiu ca v-am suscitat interesul), aceea e ca Ricky a fost primul barbat din viata lui Mitzi al carui nume l-a aflat "dupa".
Un sec "Hai papusa sa te duc acasa ca am treaba." in timp ce isi aranja tricoul. Saraca Mitzi...pe cat de mandra de ea era aseara, cand se simtea admirata, pe atat de pleostita se indrepta acum catre baie, sa se dezmeticeasca.
Au iesit din casa, el, mergand mult in fata ei. Noroc ca avea ochelarii de soare in poseta pentru ca Mitzi nu iese niciodata nemachiata si ii era ciuda ca asta o vazuse deja "naturelle" dupa nici 12 ore. Mitzi se temea.
Discutii seci pe drum. El intreaba, ea raspunde. Un fel de foc controlat. Foc mic, de altfel, cum insa Mitzi nu-si mai aminteste. Ceva despre cum a dormit azi-noapte, (de parca i-ar fi pasat, sau de parca ea ar mai sti) si un ranjet larg, ceva despre "da-mi si mie nr tau de telefon, poate ne mai vedem si noi prin oras, pe la o cafea". Bineinteles ca i l-a dat(cam ce motiv mai avea sa n-o mai faca, din moment ce intre ei nu mai era nimic de ascuns- "literally").
In fata blocului lui Mitzi, despartirea. Cu geamul coborat, Ricky a tinut sa o puna in garda pe mimoza "papusa, sper ca esti pe pastile, ca eu nu mai stiu ce-am facut azi-noapte. Oricum, te descurci ca esti fata desteapta". Mitzi, ca sub rafale, normal ca nu era pe pastile, ca alea ingrasa si fac celulita...la asta nu se astepta....ce-o sa se faca???
Avea nevoie de un dus, de o cafea tare si de Adela("ca aia a mai patit-o asa").
Desi nu pare, desi nu (prea)arata, Mitzi e distrusa.
Sa-i fim alaturi, va rog.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu