Suntem copiii nascuti la apusul comunismului. Prea mici pentru a ne molipsi din avantul pionieresc, dar prea mari pentru a-i ignora cu nonsalanta amprenta. Amintirile din trista epoca ne sunt destul de vagi si se reduc la lucruri simple, poate o cutie de lapte praf galbena, cu o vacuta imprimata, fie niste desene rusesti, fie vreo sticla de sifon. Se pare ca am crescut odata cu democratia din Romania, cu primele reviste cu surprize si gume viu colorate din care ieseau baloane gigantice. Adolescenta a avut framantarile tranzitiei si ne-am upgradat petrecerile de la casete la CD-uri. Am fost "intarcati" cu ProTv-ul si fata de astia mai mici, aparuti ulterior, noi il stim pe Brenciu de cand era prezentator TV. Parintii nostri sunt ingineri, la fel si cei ai tuturor prietenilor pe care ii cunoastem...
Astazi lucram in banci sau multinationale, agentii sau avem proiecte proprii, suntem preponderent economisti sau IT-isti si obisnuim sa stam peste program. Week-endurile ne prind prin pub-urile din centru sau prin cinema-uri. Ne plac cluburile cu "muzica buna", vanam concertele cu artisti adevarati, dar se trezim uneori fredonand de mama focului prin casa cand VH1 ii difuzeaza lui Britney melodia de debut... Castigam de cel putin 3 ori mai bine decat parintii nostri (ingineri la baza, cu totul altceva in prezent) fara a ne administra neaparat foarte riguros capitalurile. Luna iunie ne prinde pe Autostrada Soarelui, la fel si septembrie, numai ca in sens invers. Pe putin o treime din vocabularul curent e format din englezisme, din obisnuinta si nu dintr-un snobism a la Raducioiu, insa inca, cel putin o data pe an, ne impinge de la spate dorul de peisajul rural de la bunici...
Azi suntem mari. Oglinda ne intoarce reflexia maturitatii si asta ne face sa devenim responsabili. Dupa parerea mea, clasa politica traverseaza deja "the wake up call". Construita pe rigorile si desenele nomenclaturiste, e un dinozaur pe care trecerea timpului l-a lasat singur si neadaptat la "conditiile climatice" ale prezentului. Azi clasa politica incepe sa nu mai aiba cu si catre cine sa comunice. Ne-am savurat adolescenta in voie, cu boema detasare a varstei, in timp ce pe parintii si bunicii nostri, purtatori de stampile de vot, ii cumparau cu pungi de orez si sticle de ulei.
Nu ne cunoasteti si asta inevitabil o sa va coste. Continuati sa ne confundati cu generatia parintilor nostri, cea in care v-a mers joaca de-a "politicianul cinstit, care face lucuri pentru tara", cand de fapt va ascundeti apucaturile similare sub acronime diferite.
Ne pare rau, stimati politicieni, dar noi, fetele de azi nu mai suspinam dupa de-alde Petre Roman. Si nici nu mai punem stampila pe sigla pe care am regasit-o pe sortul de bucatarie primit in campanie. Noi stim ce e ala "traseism politic" si "trafic de influenta", stim ce inseamna un "dosar penal" si avem acces la informatie. Noua nu ne mai trebuie emisiunile frumos regizate si fabricate, iar sportul asta pe care il toti practicati, cu aruncatul pisicii peste gard de fiecare data cand schimbati puterea cu opozitia ne plictiseste ingrozitor. Noi azi avem HBO si Nat Geo, cu care va sanctionam limba de lemn si demagogia cu care veniti sa poluati spatiul media al televiziunilor care transpira de atata "obiectivism". Nu mai impartasim valori comune si nici principiile nu ne unesc. Noi suntem peretele cu care ati inceput deja sa comunicati, cel din care ricoseaza tot mai mult discursul pseudo-patriotic de care va agatati cu disperare in cautare de voturi. Am crescut in lumi diferite si locul vostru nu mai e aici. Strada o sa va invete lectia de istorie pentru care n-ati binevoit sa luati notite.
Nu uitati ca noi n-am fost membri de partid. Nu uitati ca, pe cand voi v-ati construit cariere pe nepotisme si relatii, noi am tremurat de emotii la interviuri. Nu uitati ca, pe cand voi ati considerat mereu ca statul e un loc din care se iau bani, pentru noi e doar un loc in care se platesc taxe. Nu uitati ca, pe cand voi stiti ca ascensiunea se plateste cu pupat de dosuri si plecaciuni adanci, noi muncim peste program. Nu uitati ca, pe cand voi considerati ca pontajul e principala masura pe baza caruia sa calculeaza salariul, noi avem constiinta "deadline"-ului si a rezultatului final. Nu uitati ca, pe cand voi va votati in unanimitate soferi si resedinte in Primaverii, noi ne facem asigurari de pensii private.
Cu parere de rau (vorba vine), dar azi suntem deja in filme diferite. Azi societatea civila nu va mai recunoaste si va vrea plecati. Nu mai e mult si istoria o sa va intepeneasca intr-un tablou trist, in nuante de gri. Generatiile urmatoare vor avea nevoie de legenda in josul paginii, ca sa va identifice, pentru ca daca e sa reprezentati ceva, asta se intampla acum, cand printr-un concurs de imprejurari, ati ajuns sa detineti o putere in stat.
Ca si individ care priveste spectacolul jenant pe care l-ati pus in scena de luni seara, si pe care il duceti in tragi-comedie in continuare, nu-mi doresc decat sa dispareti.... Domnule Ponta, noi nu locuim in tara ta! Nu arbora ingamfarea pe posturile care te slujesc, inchipuindu-ti ca-ti datoram ceva. E doar o intamplare nefericita ca azi ne esti prim-ministru. Uite insa, ca ne-ai scos din corporatii, dinpub-uri, din cinema-uri sau galerii de arta. Azi ne facem duminicile in familie...in strada! Si va veni ziua in care strada iti va sterge zambetul ala "iliescian" de pe fata. Strada ii va inchide gura si mitocanului karatist de le Antena, "Spagat" Badea si-l va trimite sa prezinte vreun festival de romante, acolo unde-i este (inca) publicul!
Noi nu traim in tara lor...e invers, si pare-mi-se ca i-am lasat sa-si faca de cap ...asa..pe patul si pe muzica noastra, vorba cantecului....
Trezeste-te, neam adormit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu