marți, 7 septembrie 2010

Amintiri despre mine

Aseara am simtit incredibil de tare...Intamplarea a facut sa dau pe youtube peste The Pogues- Summer in Siam. Aveam probabil mai putini anisori decat fac degetele de la ambele maini cand priveam fascinata videoclipul cu nenea cu ochelarii aia ciudati.



E ciudat, sunt filme pe care le-am vazut acum un an si pe care nu mi le mai aduc aminte, insa mi-am amintit fiecare cadru din acest videoclip, de parca l-as fi vazut ieri. O senzatie mai proaspata si mai vie nu mi-a fost dat niciodata sa traiesc. Intr-o secunda m-am desprins total de "acum", regasindu-ma in "atunci".



Memoria e o chestie fascinanta. Cel mai tare lucru, pe care il realizez in acest moment, e faptul, ca undeva, inside, in seara asta s-au activat niste celule ce inmagazinasera, cadru cu cadru, acel Summer in Siam, ochelarii aia funny, gaina de pe pian, expresia fetei din leagan. Absolut incredibil...Incredibil cum s-au intors toate, dupa mai bine de 10 ani.

Nu am prea am putut sa adorm...m-am foit mult gandindu-ma la tot felul de lucruri...poate pentru ca am realizat, ca dincolo de cutia craniana, depozitate pe foldere si subfoldere, stau amintirile mele despre mine...amintiri de care nu mai stiu. Stau episoade din fericirea si nefericirea mea. Stau temerile si actele de nebunie. Stau seri si zile, laolalta, fiecare povestind ceva personal si intim. Si pe multe din ele le cred uitate...si ce e cel mai trist e ca poate nu le voi mai "accesa" niciodata.

E drept ca trebuie sa ne traim prezentul si sa lasam trecutului statutul de perfect compus. E drept ca nu traim din amintiri si ca o privire mereu peste umar ne impiedica sa ne bucuram de pasii pe care ii facem in fata...insa, ce poate fi spus mai autentic si mai veridic, in lipsa amintirilor...a amintirilor despre noi?

Amintirle despre noi au rolul de a ne arata cum eram, cand eram autentici. Existenta lor se justifica doar prin faptul ca au suficienta incarcatura emotionala incat sa merite a fi stocate.

Memoria mea nu e intamplatoare, nu face lucruri doar ca sa le faca. A sters ce nu-mi va fi de folos vreodata, a pastrat ceea ce nu trebuie nicicand sa uit. Ca sa nu ma uit pe mine. Ca sa nu uit la ce trebuie sa ma intorc.

Brusc, aseara, n-a mai fost toamna...aseara a fost summer...Summer in Siam...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu