De ce viata n-are trailer...

In seara asta vreau sa va vorbesc despre viata...si despre lipsa ei de continuitate, de consecventa...
Suntem mai mult sau mai putin pragmatici, suntem mai mult sau mai putin "robotici". Unii din noi dau chix in fiecare dimineata, iesind pe usa ,pentru simplul fapt ca omit rubrica meteo din "ceva ce ar trebui sa stiu", pe cand altii isi programeaza caloriile pe parcursul unei zile cu o marja de +/- 5%. Unii dintre noi uita sa faca revizia la masina saptamani in sir, pe cand altii isi programeaza concediile pe urmatorii 10 ani cu precizia caracteristica unui chirurg...iar o eventuala derogare sufera comparatia cu un malpraxis.
Fie dotati cu faza lunga pe DN-ul existentei, fie doar cu avariile pornite, si unii si altii dintre noi avem impresia ca stim ce urmeaza. Ne traim vietile intr-o familiaritate a scurgerii zilelor si suntem pregatiti pentru variatii infime(necesare de altfel in lupta anti-plictiseala) cauzate de fenomene meteo, de anotimpuri, de periplul intre Paste si Craciun. In rest, privite seara, zilele de maine par o apa linistita, mai degraba statatoare, pe care mai adie din cand in cand un firicel de curent.
Asa avem impresia...repet.
Si vine o zi. O zi neprevestita, neanuntata, neasteptata, in care se intampla ceva. "ceva"-ul asta poate fi orice, insa, in spiritul optimismului ce ma caracterizeaza voi omite intentionat sa insir "ceva"-uri triste. Vreau sa vorbim doar de "ceva"-ul cauzat de "cineva".
In acea zi( aia cu multi de "ne-"), apare "cineva" care, cu mainile goale, si, in mod deliberat(cu toate ca o imbraca in cea mai fireasca nepremeditare), ia galeata cu var si rescrie liniile drumului pe care urmai tu sa pasesti in continuare.
Iti netezeste curbele sau iti traseaza unele noi. Trage linii continue in zone in care puteai pana atunci sa depasesti, sau iti deschide liniile peste care singur stabilisei ca nu vei trece. Iti smulge ciulinii din drum, da la o parte bolovanii si te ocoleste de drumuri alunecoase.
Brusc, drumul tau are directie si sens, are marcaje si e iluminat...si, cel mai important, nu se mai suprapune cu drumul pe care ti-l croisei singur, cu putin timp in urma.
E incredibil cum cineva iti poate face viata sa nu mai semene cu tot ce aveai pana atunci, cum poate face ca nici tu sa nu mai fii asa cum erai inainte, cum iti imparti existenta in doua mari perioade "inainte sa apari" si "dupa ce ai aparut".
E incredibil cum, adunate, toate lucrurile care te faceau fericit, nu cumuleaza nici 10% din ce traiesti acum.
Si stii ce mai e incredibil? Ca uitandu-te in spate, nu-ti vine sa crezi ca ai trait in era "inainte sa apari tu". Nici nu-ti mai aduci aminte cum erai, decat vag, si nici nu ti-ai mai putea inchipui un asemenea regres.
"Inainte sa apari " viata era placuta, decenta, frumoasa, sau cum ti se mai parea, acum, in era "dupa ce ai aparut", exact aceeasi viata, aceleasi experiente, aceleasi momente sunt atat de lipsite de stralucire...E aceeasi apa, care pana deunazi statatoare, coboara acum in iuresul unei cascade, plina de vitalitate. Niste H2O vivaci care se bucura de fericirea libertatii. Cat de usor si de "ne-" se transforma totul!
Daca traiesti asta deja, vei intelege prea bine aceste randuri. Daca nu...ai grija ce-ti programezi...s-ar putea sa nu se mai intample!