In Romania ultimilor ani, patriotismul e un concept cu nenumarate nuante si substraturi. E polivalent si schimbator, probabil si pentru ca nu mai exista razboaiele cu turcii, opresiunea comunista, sau alti factori care, de-a lungul istoriei, ne-au facut sa ne dorim sa facem "lucruri pentru tara". Astazi am impresia ca asupritorul e unul dintre noi, ca lupta nu se da cu dusmanul in fata, sau ca multi predam armele pentru ca ne-a sunat banca pe motiv ca am intaziat luna asta cu rata. Azi Romania e prezenta pe inceputul placutelor de inmatriculare si pe coloristica de pe cartea de identitate.
Eu sunt o fire in care samanta de patriotism gaseste sol roditor si propice dezvoltarii. Recunosc ca ma incearca o invidie teribila de fiecare data cand vad stadioanele englezilor cantand la unison "God save the Queen", dar si ca m-as putea uita la nesfarsit la filmele cu Mel Gibson sau Tom Cruise, pe acest subiect. Desi poate parea desuet in cadrul Romaniei tumultoase de astazi, am impresia, ca, inafara de credinta si altruism, patriotismul e unul din cei mai importanti factori ce pot inalta spiritual un individ, ridicandu-l din multime. Imi asum ridicarea din sprancene ce poate afirmatia de mai sus o va fi provocat, asa cum o fac cu toate ideile in care cred.
Dar pledoaria mea n-are nimic de-a face cu prosternarea ipocrita din textele de indoctrinare, pentru activarea pariotismului cu unic scop de a servi ca suport de ingurgitare mai usoara a unui regim, partid sau conducator politic. Stim nenumarate exemple de confiscare a patriotismului, doar pentru a-l face mai "de-al poporului" pe vreunul care arboreaza simboluri, cantece nationale, mai ceva ca bocitoarele platite la capataiul celui decedat. De ce? In conditiile in care, alegem din ce in ce mai prost lucuri pentru tara, in care citim prea putin si ne intrebam prea rar, e cel mai simplu unuia sa-si "vanda" ideile dintr-un program politic, daca le tese dibace pe conceptul de romanism. Mi-e groaza de 1 Decembrie de anul asta, nenorocit de faptul ca se nimereste in plina campanie electorala. Va fi un teatru prost, cu bilete impartite gratis si cu permisiunea de a scuipa seminte in sala. Anul asta punga de orez si galetile pentru apa se vor distribui cu "Desteapta-te romane" in surdina...
As vrea sa nu-i lasam sa ne confiste patriotismul...As vrea sa nu ne resemnam cu o Romanie care sa le apartina oamenilor politici sau compatriotilor din puscariile din Italia...Cel mult sa ne fie rusine de ei, dar nu de faptul ca impartim aceeasi "matca"... In seara asta, in ajun de 1 Decembrie, am vazut doua exemple care mi-au hranit "Mel Gibson"-ul autohton din suflet. Un domn ce-si imbracase oglinzile de la masina parcata in fata Ateneului in tricolor si, la cateva minute dupa, un taxi ce traversa Calea Victoriei fluturand doua stegulete prinse in portierele din spate. Despre asta ar trebui sa fie vorba...despre Romania fiecaruia dintre noi, despre un 1 Decembrie al nostru, al fiecaruia...Nu e o zi ce "ni s-a dat" libera si in care stam sa-i ascultam pe altii, e o zi ce ne apartine si ni se cuvine, ca parte a identitatii individuale.
De 1 Decembrie eu n-o sa stau in fata televizorului sa ascult demnitari vorbindu-mi despre tara, infulecand fasole cu ciolan si bucurandu-ma ca statul mi-a dat dezlegare la trezitul mai tarziu! De 1 Decembrie nu ma-nvata nimeni despre patriotism!
La multi ani Romania!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu