De ce nu merge feminismul in Romania?

Sunt sofer de cativa ani de zile, si, asa cum orice inceput e plin de stangacii, orice parcare facuta in 200 de miscari, orice manevra in trafic care continua dezaprobator in claxoanele celorlalti, mi-era imediat catalogata cu lema "E femeie!". Mi-o auzeam atat de des, incat, cand nu era nimeni s-o spuna, ma etichetam singura-singurica. Si pentru ca orgoliul meu n-o putea lua ca atare, ma trezeam in scenarii din astea, demne de filme americane cu eroi, in care eu, dandu-ma jos din masina, dupa o cursa prin oras/ pe dealuri/ oriunde prevedea in momentul acela intamplarea, sa provoc un val de uimire, stupefiere chiar:"Ooo, cum? o femeie??!!", iar maximum de implinire automobilistica sa insemne complimentul "Conduci ca un barbat". Si ma necajeam, pentru ca mi se parea incorect, pentru ca-i vedeam si pe ei cum gresesc in trafic, cum merg foarte incet, sau cum ii incurca pre ceilalti. Si nimeni nu exclama atat de explicativ "E barbat!". Era cel mult vorba de intelect sau de faptul ca sofeaza o Dacie, dar nicio referire la sexul soferului. Poate de aia ma si ambitionasem sa ma perfectionez intr-ale volanului...sa schimb mentalitati...
Bineinteles ca au trecut ani si gararea a iesit de mult din sfera SF-ului. Azi nu mai stau stresata la semafor, ca o sa incurc vitezele si o sa-mi moara motorul, azi ma dau cu ruj sau dau un SMS. Azi nu ma mai dau jos ca sa vad exact cat mai pot sa dau cu spatele incat sa nu opresc masina in stalp, azi parchez vorbind la telefon. Cu o singura mana pe volan.
Si stiti ce e culmea? Ca azi, ma enerveaza femeile la volan! Daaa, nici eu n-as fi prevazut asta...si totusi se intampla. Am stat si m-am gandit:de unde? cum? de cand? is it me? Nu dau vina pe societate. Nu m-am dat pe partea connaiseur-ului care, ca un parvenit, arunca cu rosii in novici. Ci e altceva...Ma enerveaza alte femei la volan pentru felul in care nu stim sa fim solidare si fair play. Ma enerveaza faptul ca fiintele de acelasi gen cu mine nu stiu sa multumeasca cand le dai prioritate, ca se baga intentionat in fata, fara nicio schita de a-si cere scuze, doar pentru faptul ca sunt femei si au dreptul. Sau ca fac un intreg circ daca le-ai atins masina, sau le-ai luat locul de parcare. Credeam ca jucam acelasi joc, al sofatului, si ma enerveaza recurgerile la diferente de gen, discriminari pozitive si batut din gene duios, asta dupa ce "fapta" e comisa.
Azi ma trezesc si eu exclamand "e femeie!" cand vad ca mi se taie calea, fara vreo aprobare prealabila, azi etichetez si eu la fel cand vad ca masina din fata, pentru care am stat in loc sa o las sa intre pe banda, nu-si aprinde avariile in semn de multumire/scuze.
E hilar! Noi, astea frumoase si care facem copii ne isterizam mereu cand suntem atacate de Adamii din jur si facem tribunale ad-hoc de infierat misoginismul pe unde-l prindem. Avem reviste pentru noi, avem programe TV dedicate, avem pana si "Libertatea pentru femei" (btw, acolo cine prezinta meteo? si e tot asa, semi-nud expusa temperatura si presiunea atmosferica?), avem replici memorabile de-ale Elenei Carstea si,cu toate astea, nu cred ca stim sa tratam subiectul cu adevarat. Din exterior pare ca ne batem cu mitocanii, in numele drepturilor egale pe care ni le revendicam, al carierismului si demnitatii, cand, ulterior, iseim din batalie cu hainele sifonate si ne trimitem una pe alta la cratita....Cam cate cred in capacitatile unei femei sef? Cam cate dintre noi cred intr-o femeie presedinte? Sa fim seriosi, sau mai bine zis serioase, continuam sa oferim pe platou puterea si increderea reprezentantilor cu pantaloni. Continuam sa credem ca o voce mai grava decide mai bine, ca niste degete musculoase tin mai bine volanul, ca testosteronul vine la pachet cu inteligenta. Femeilor cu functii le cautam tivuri descusute la rochii sau trecuturi tumultoase care sa explice ascensiunea pe un post.
O sa continui sa las masini sa intre inaintea mea, chiar daca (sau mai ales daca) sunt conduse de femei...Poate intr-o zi n-om mai fi niste bichoni care latra dobermanii de pe alee, si dupa ce acestia dispar, sa ne aruncam cu iarba unii in ochii altora, folosindu-ne de picioarele din spate...