De ce ne intrebam "de ce" ?

M-am intors in sala de aerobic a sufletului meu. Astazi lucram cateva serii de bicepsi si tricepsi...putin trapez,pentru ca nu se vede frumos...
E curios cum, intotdeauna, sau, de cele mai multe ori, ne intrebam "de ce" mult prea tarziu, intr-o relatie. De parca spiritul analitic se anuleaza in comuniunea cu trairile placute si intense. Spirit ce va reveni la viata, odata ce lucrurile frumoase se spun la trecut. De abia atunci ratiunea da din coate, si incepe cu obsesivul "de ce"....Cand de fapt, tocmai din acel moment ar trebui sa nu-ti mai pese!
Ne pierdem in "de ce"-uri pentru a ne ascunde teama de a merge mai departe....Si totusi...de ce?
Ok..sa o luam cu inceputul...il/o observi din multimea de oameni care iti invadeaza spatiul vizual...descoperi ca aveti atat de multe lucruri in comun...deja de aici ratiunea incepe sa isi impacheteze hainele de vacanta si cauta cu ardoare cele mai ieftine bilete...catre cea mai indepartata destinatie...curios e ca atunci nu te intrebi "de ce"?...De ce el/ea? De ce acum? De ce aici? De ce eu?....Tu doar te bucuri...si traiesti...intens...
Lucrurile se schimba, relatia evolueaza, legaturile sunt din ce in ce mai stranse...si..iar...nici urma de "de ce"?...ratiunea a uitat pana sa si trimita o vedere...cu mult nisip si un soare rotund si portocaliu, cu mesajul:"Salutari din...."
Incep sa apara primele probleme...inchizi ochii(asta daca s-a intamplat cumva sa te preocupe)...si ..iar....no "de ce"?
Pana intr-o zi...cand brusc, din doua periute in paharul din baie...ramai cu una...ciufulita...sprijinindu-se patetic, acum, cand are mult prea mult spatiu...
Si atunci, cu hainele ponosite, se intorc toate "de ce"-urile....Tarzii, tomnatice, amnezice unele dintre ele, rand pe rand...si, culmea, incerci sa le rezolvi pe toate, sa le poti scoate inapoi pe usa, si se mai intorc....mai uita cate ceva pe la tine prin casa...si o iei de la capat...De ce...De ce...

Trebuie sa inveti sa iei finalul ca parte a intregii povesti...Altfel, am opri orice film cu 10 minute inainte... Nimic nu se petrece intamplator....absolut nimic...exista persoane care chiar iti apar in viata la momentul potrivit, cu un scop precis...Intrebandu-te "de ce" nu faci decat sa te renegi, de parca privesti filmul altui personaj decat al tau....

De ce am scris aceste randuri?....nimic nu e intamplator...:)