pentru inceput...

10.05.2010 23.46

Dintr-un puseu de singuratate(pe care de multe ori refuz sa o privesc in ochi, drept realitate), m-am decis ca e timpul sa am propriul blog. Scrisul, ca acel katharsis, la care ma intorc dupa multa, multa vreme...e drept, scriam la o varsta mult prea mica, intr-un mod atat de pur si infantil...intr-o perioada in care visam ca, intr-o zi, imi voi pune semnatura pe propria carte, aburinda inca de sub tiparul ce ar fi scos-o la lumina, pentru cititorii ce-ar fi asteptat-o cu atat ardoare. Prima poezie trimisa in secret si publicata de un ziar local, pe la varsta de 12 ani, mi-a cauzat prima noapte nedormita de emotie...A urmat apoi Evul Mediu al identitatii mele, acel subru proces de maturizare, in care, ca orice "animal social" iti doresti apartenenta la un grup, grup care, din pacate, se va dovedi mult mai superficial decat ti-ai fi dorit...si, cu o desprindere nefericita, lasi in urma copertile uzate ale vreunei carti care iti capta intreaga zi, pentru primul Kent....Kent lung...cu miros intepator si fum inecacios...Imi condamn neputinta de a-mi fi pastrat semi-izolarea de care dadeam dovada pe la 10-11-12 ani...si pervertirea la care am participat ulterior...Adolescenta mi-a fost atat de confuza incat nu mi-o pot explica, de multe ori, nici astazi...
Dar astazi, ca dupa un somn indelung, ma intorc spre acele seri...in care il savuram pe Garcia Marquez,,,ce mult mi-a lipsit!!
E un blog despre ganduri...despre niste ganduri dezordonate...in seara asta mi-am gasit campul e flori si iarba pe care le voi lasa sa alerge in voie...cat vor ele...si pe care le voi privi de la distanta...bucurandu-ma de fuga lor jucausa, in toate directiile..
Alergati, copii! Nu va chem la 8 in casa...va intoarceti cand ati obosit, ok?
Noapte buna!