duminică, 30 mai 2010

Oameni si pantofi

Oamenii au nevoie de pantofi. Oamenii aleg ce pantofi vor sa poarte. Oamenii stiu de ce fel de pantofi au nevoie.

Unii dintre noi poarta o singura pereche toata viata, altii nu se pot opri la una singura, si pe masura ce se demodeaza, fac schimbari. Unora le plac pantofii clasici, comuni, altora, cei ce ies cat mai tare in evidenta.

Unii dintre noi au grija de pantofii lor, ii curata si ii dau cu crema, ii aseaza frumos in hol si ii duc din timp la cizmar pentru schimbatul flecurilor. Altii sunt atat de egoisti incat sa nu le pese, si isi tarasc pantofii prin toate baltile si noroaiele, fara sa le arate niciun fel de compasiune.

Unii oameni, oricat de scalciati ar fi, nu si-ar arunca niciodata pantofii, altii sunt capabili sa renunte oricand pentru o pereche noua, stralucitoare.

Unii oameni poarta pantofi ce nu le plac, care ii strang si le provoaca bataturi, altii poarta pantofi care le sar din picioare si le provoaca luxatii.

Oamenii se uita la pantofii semenilor lor. Cateodata si-ar dori sa fie "in papucii" celuilalt.

Oamenii tanjesc dupa "acea" pereche de pantofi. Si prea putini sunt cei norocosi.

Dar spune-mi, ce te faci cand intr-o zi, trecand pe strada, vezi intr-o vitrina perechea TA de pantofi, noi, stralucitori, stand cuminti in fata trecatorilor? Si, cu inima batand puternic, intri si rogi vanzatoarea sa ti-i arate mai bine si...sunt exact marimea ta...culoarea ta...? Dar tu nu ti-o permiti atunci...Te scotocesti in buzunare...si n-ai suficient...si te uiti din nou la ei, si stii cat de bine te-ai simti, ca nu te-ar strange, nu ti-ar face bataturi...si cu toate astea, nu ii poti lua atunci...
Vei iesi din magazin, stiind ca e posibil ca a doua zi sa nu mai fie acolo, cand tu te vei intoarce cu banii. Nici nu poti ruga vanzatoarea sa ti-i opreasca...pentru ca nu esti sigur ca maine e ziua in care te poti intoarce...

E cea mai dureroasa renuntare...e cea mai trista acceptare...I-ai fi putut lua acasa si totusi nu poti, azi. E si maine o zi, oare? Iti poti spune asta drept incurajare?
Cat ii poti pune in seama destinului? E clar ca el i-a scos in calea ta, dar ti-i va pastra? Daca ai alerga intr-un suflet sa te imprumuti de banii necesari, ar insemna ca rescrii regulile, sau tot destinul te-a impins sa faci asta? Cat de mult din ceea ce ti se intampla ti-este trasat, si daca nu, in ce masura intervii tu sa schimbi macazul sinelor sortii tale?

Seara te gaseste cu picioarele goale pe gresia rece din hol...Si e atat de rece...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu